Accident în Voineasa. Să le punem copiilor cască pe cap când merg cu bicicleta!

0 Comentarii
Accident în Voineasa. Să le punem copiilor cască pe cap când merg cu bicicleta!

Tocmai am sunat pentru prima oară în viaţa mea la 112, fiindcă am asistat la un accident aici, la mine, acasă, la Voineasa, într-un mic sătuc, unde nu ai spune că se întâmplă prea multe: un copil de 9 ani, cu bicicleta, a fost lovit de o maşină care circula, din câte am observat, regulamentar. S-au tamponat într-o curbă, copilul venea la vale cu viteză, maşina urca spre stațiunea Voineasa, copilul nu a mai putut pune frână, şoferul a lovit bicicleta şi a virat la dreapta de a intrat în zid, copilul a aterizat pe parbriz. Din fericire, teafăr, cu lovituri (aparent) superficiale, însă a plecat la spital pentru investigaţii. Sigur, neavând cască, s-a lovit în zona capului (mai degrabă a urechii) şi i-au rămas şi câteva cioburi din parbriz.

Dacă şoferul nu vira la dreapta, era grav.

Nu comentez multe aspecte de la faţa locului (nici măcar că am fost întrebată de ce am sunat la 112), fiindcă nu sunt în măsură să judec pe nimeni, nu ştiu cum aş fi reacţionat eu dacă ar fi fost copilul meu. Tremuram eu, darămite mama lui, săraca. Dar pot să trag un semnal de alarmă, fiindcă am văzut, în ultima perioadă, mulţi copii cu bicicleta pe aici fără pic de echipament de protecţie.

La naiba, nici eu nu i-am pus lui Luc mereu cască, pe aici, prin jurul blocului. Fiindcă, spuneam, e în jurul blocului. Şi ghiciţi ce? Accidentul s-a produs în cartierul meu.

Însă acum, e plin de maşini. E plin de oameni care vin la munte, care vor, din cauza pandemiei, să evadeze, iar Voineasa nu mai e aşa pustie cum ai crede. Trebuie să fim precauţi, ca peste tot de altfel.

Aşa că, nu vă bazaţi că nu se poate întâmpla nimic în spaţiul vostru restrâns de joacă. Puneţi-le cască!

Nu vă bazaţi că mergeţi cinci minute, nu mai mult, cu copiii în braţe în maşină, de aici până acolo. Puneţi-i în scaun cu centură.

Nu vă gândiţi că vouă nu vi se poate întâmpla, “copilul meu are grijă”, fiindcă accidentele sunt accidente. Neprevăzute şi nedorite de nimeni.

Să avem grijă de ei, fiindcă nişte reguli simple, de bun-simţ, le pot salva viaţa.

PS: articolul nu e despre accident şi despre a arăta cu degetul vreun vinovat, ci despre conştientizare. Iar eu pot să fac asta doar prin scris şi am speranţa că, din miile de cititori, mulţi vor rezona cu mine.

Poza: arhivă personală

Cu prietenie,

Alexandra

Sunt Alexandra Lopotaru, jurnalist, blogger, autor de carte pentru copii și mama de Luc, un băiețel cu ochi-pelin. Sunt amorezată din Nord până în Sud de familie, scris și poezii, iar cea mai mare dorință este să ne păstrăm cu toții măcar o bucățică din naivitatea, curiozitatea și bunătatea copiilor din noi.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.