Pentru toate zilele care dor de Dor…

0 Comentarii
Pentru toate zilele care dor de Dor…

M-am uitat zilele acestea peste volumul meu de poezii, Mama te iubeşte, pe care îl semnez de obicei exact aşa, ca în titlu, Pentru zilele care dor de dor, şi am conştientizat că deja îmi e dor de atâtea momente, la fel cum îmi va fi şi de ziua de azi, în care vă scriu. 

Sigur, profit cât pot de mult de şansa de a-l avea încă lângă mine pe puiul meu de trei ani jumătate, de norocul de a mai avea un bebeluş printre noi la toamnă, dar îmi poate garanta mie cineva, că oricât aş profita de momentul de acum, de clipa din prezent, nu îmi va fi dor? Nu mi se va strânge inima când va fi trecut şi bucuria de azi?

Suntem diferiţi, dar eu mă cunosc şi ştiu că, indiferent cât de raţională şi ancorată în realitate aş fi, acolo departe, în crăpătura sufletului meu, dorul de toate se va ivi ca soarele la răsărit, printre draperii. Câte puţin, câte puţin. Fiindcă dorul ăsta e cea mai dureroasă dovadă a iubirii.

Aşa că…

Zilele acelea care încep cu un mers de-a buşilea pe tine, cu un trupuşor de dovleac cuibărit între genunchii tăi adunaţi şi bărbie, cu o îmbrăţişare de mânuţe cu miros de aluat,

Zilele acelea în care deschide guriţa ca un pelican să îi dai să mănânce ce mănânci şi tu,

Zilele acela în care nu v-aţi mai văzut patru ore, dar apoi aleargă spre tine şi te prinde cu o strânsoare de te roagă să nu mai pleci,

Zilele acelea în care învăţaţi unul de la altul, în care vă călcaţi pe picioare de nu vă mai înţelegeţi, dar care, în final, se termină cu o împăcare îndulcită de regret,

Zilele acelea în care ţi se urcă în spinare şi te prinde de gât, râzând, că eşti un ponei,

Oh, zilele acelea în care spune că te iubeşte, că eşti cea mai frumoasă mamă din jurul lui, că ar vrea să se însoare cu tine, dacă ar putea,

Zilele acelea în care staţi toţi trei, patru, cinci pe covor încovoiaţi sau în care jucaţi “Floare-floare deschide-te la soare”,

De toate zilele ăstea,

Vă spun că de toate zilele ăstea 

Ne va fi dor.

Poza: arhivă personală

Cu prietenie,

Alexandra

Sunt Alexandra Lopotaru, jurnalist, blogger, autor de carte pentru copii și mama de Luc, un băiețel cu ochi-pelin. Sunt amorezată din Nord până în Sud de familie, scris și poezii, iar cea mai mare dorință este să ne păstrăm cu toții măcar o bucățică din naivitatea, curiozitatea și bunătatea copiilor din noi.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.