Dragi părinţi, nu uitaţi unul de celălalt! Nu durează mult să-i spui că îl/o iubeşti

0 Comentarii
Dragi părinţi, nu uitaţi unul de celălalt! Nu durează mult să-i spui că îl/o iubeşti

Dacă o să căutaţi, o să vedeţi că nu sunt foarte multe studii pe piaţă despre cum afecţiunea părinţilor modelează rezultatele vieții copiilor lor pe termen lung, fiindcă cerinţele şi datele necesare unor astfel de cercetări sunt foarte mari. Aşa că am fost bucuroasă când am dat peste un studiu publicat chiar anul acesta în revista Demography, realizat de cercetătorii de la Universitatea Michigan și Universitatea McGill din Quebec, care arată că atunci când părinţii se iubesc, copiii stau mai mult în şcoală şi se căsătoresc mai târziu.

Sigur, o să spuneţi poate că nu e nimic nou sub soare, dar mie mi se pare relevant şi confirmă bănuielile noastre.

Studiul a fost realizat în Nepal, o ţară pe care şi eu am vizitat-o acum şase ani timp de o lună, unde căsătoriile tinerilor încă sunt aranjate de părinţi (trendul e descendent, totuşi), iar educaţia abia din anii ‘70 a început să capete importanţă. 

Cercetătorii au urmărit copiii unor familii din 151 de cartiere timp de 12 ani pentru a documenta educația și comportamentele conjugale. Cercetătorii au descoperit că acei copii ai căror părinți au raportat că se iubesc „cât de cât” sau „foarte mult” au rămas mai mult la școală și s-au căsătorit mai târziu.

Dragostea dintre părinţi nu se răsfrânge doar asupra noastră, ci influenţează şi viaţa copiilor pe care îi facem împreună. Influenţează întreaga familie, de aceea insist, din când în când, cu câte un articol pe acest subiect.

Când avem copii, tindem să ne concentrăm pe ei şi să uităm lucruri mici, mărunte, unde ne-am pus portofelul, cheia de la maşină, foarfeca de unghii a bebeluşului, la ce oră avem programare la doctor, ba chiar la care doctor. Ne trezim însă că uităm şi lucruri mai mari, de exemplu, că suntem căsătoriţi. Că avem un soţ sau o soţie, care ne fură plapuma seara când se întoarce de pe o parte pe alta, aşa cum obişnuia să ne fure o sărutare. 

Tindem să petrecem mai puţin timp unul cu altul, fiindcă, dacă nu prea ai ajutor, mănânci pe rând, lucrezi pe rând, ieşi cu prietenii în oraş pe rând. Poate doar după ce adoarme copilul reuşim să ne conectăm unul cu celălalt. Sigur, dacă nu mai avem alte priorităţi sau nevoi personale.

Dar oricât de puţin timp ai crede că ai, nu durează mai mult de o clipire să îţi aminteşti că îl iubeşti. Că o iubeşti. Şi nu durează mai mult de o respiraţie să îi spui asta. 

Nu durează mult să te furişezi prin spatele lui când face baie copilului şi să îl pupi pe ureche,

Să îţi pui picioarele peste picioarele lui când citiţi poveşti înainte de somn,

Să îi duci o felie de pepene când lucrează în pod,

Să îţi laşi capul pe umărul lui când ieşiţi toţi la plimbare.

 

Nu e complicat să o mai laşi să doarmă o jumătate de oră în plus,

Să o înţelegi când e obosită şi să îi faci un masaj la tălpi,

Să îi arăţi o inimioară în aer,

Să îi scrii un bileţel,

Să îi trimiţi poze cu voi de acum o eră,

Să o mai ceri o dată în căsătorie.

 

Lucruri din acestea mici, ca nişte scântei, care ne ţin iubirea aprinsă. Pentru noi şi pentru ei.

Poza: arhivă personală, de la cununia civilă de acum 5 ani

Cu prietenie,

Alexandra

Sunt Alexandra Lopotaru, jurnalist, blogger, autor de carte pentru copii și mama de Luc, un băiețel cu ochi-pelin. Sunt amorezată din Nord până în Sud de familie, scris și poezii, iar cea mai mare dorință este să ne păstrăm cu toții măcar o bucățică din naivitatea, curiozitatea și bunătatea copiilor din noi.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.