Eşti mama-copilului-tău

6 Comentarii
Eşti mama-copilului-tău

notă feb.2020: e o scrisoare pe care mi-am scris-o mie prin vară, când încă îl mai alăptam, publicată pe pagina mea de FB. Am o serie de astfel de scrisori, pe care o să le urc, pe rând, şi pe blog 🙂

***

Draga mea,

Ai plâns de necaz că parcă nu i-ai mai gătit atât de mult, atât de des şi atât de diversificat ca înainte.

Ai plâns de teama de eşec ca părinte, după ce un psiholog ți-a zis că exerciți un soi de “abuz emoțional” asupra lui, fiindcă îl pupi şi îl îmbrățişezi prea des.

Ai plâns apoi de supărare că cineva drag te-a întrebat uimit: “Încă nu l-ai înțărcat? O să fie dependent de tine!”

Ai plâns de ciudă că ți-ai făcut copilul să plângă puternic, când ai încercat să scoți masa de lapte de la prânz. Ca să continui înțărcarea blândă, nu bruscă.

Ai plâns de frustrare că te-a auzit țipând la soțul tău, care nu a făcut nimic altceva decât să te întrerupă din scurtul tău timp liber şi să te întrebe de o rețetă.

Ai plâns că ți-a vărsat tot maglavaisul de clătite pe jos, în bucătărie, şi nu mai aveai chef să strângi.

Ai plâns că nu poți face totul perfect. Că nu eşti mama-bucătar-şef, că nu eşti mama-expert-în-puericultură, că nu eşti mama-carieră-profesională, că nu eşti mama-soție-blândă-mereu, că nu mai eşti nici măcar mama-curățenie – iar ție chiar îți plăcea să ştergi praful şi să dai cu mopul de două ori pe zi.

Dar, cumva, ți-ai dat seama că nici nu ai cum. Sunt atât, dar atât de multe aspecte şi variabile de luat în calcul în creşterea unui copil, încât, ascultă-mă când îți spun, nici măcar într-o casă cu ambii părinți psihoterapeuți nu cred că e totul perfect. Oricâte cărți şi oricâte sfaturi am primi.

Nu, nu poți excela în toate punctele ce te înconjoară. Nu trebuie să te mai cerți atât. Trebuie să te mângâi, să te încurajezi şi să vezi şi lucrurile bune pe care reuşeşti să le faci. Că faci destule. Sigur, totdeauna e loc de îmbunătățire, dar ia-le pe rând.

Nu, nu poți excela în toate punctele ce te înconjoară, decât în unul singur: îți iubeşti copilul mai mult decât s-a iubit vreodată în lume, în lung şi în lat.

Eşti mama-copilului-tău.

PS: dacă era vreun dubiu, scrisoarea-i de la Alexandra de azi pentru Alexandra de ieri. Şi, desigur, pentru oricine se regăseşte.

Poza: arhivă personală,

Cu prietenie,

mama-copilului-ei

 

Sunt Alexandra Lopotaru, jurnalist, blogger, autor de carte pentru copii și mama de Luc, un băiețel cu ochi-pelin. Sunt amorezată din Nord până în Sud de familie, scris și poezii, iar cea mai mare dorință este să ne păstrăm cu toții măcar o bucățică din naivitatea, curiozitatea și bunătatea copiilor din noi.

6 Comments

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.