Te iubesc pentru ce ai fost, pentru ce vei deveni, dar, mai ales, pentru ce eşti acum

0 Comentarii
Te iubesc pentru ce ai fost, pentru ce vei deveni, dar, mai ales, pentru ce eşti acum

Aseară, înainte de somn, am simţit pentru prima oară cum, în sfârşit, am crescut. Eu, da, mama ta. Eu am mai făcut un pas înspre tine. Înspre independenţa asta a ta. Te rostogoleai, bolboroseai un cântec, dădeai din picioare ca un mânz poznaş. Îmi mai zâmbeai, chicoteai în zenul tău, îmi luai obrajii la sărutat, îmi porunceai să fac acelaşi lucru cu pomeţii tăi, doar-doar să nu adormi. Erai atât de adorabil că, în momentul în care ţi-ai întors poponeţul la mine, exact în acel momentul, eu am simţit un soi de împăcare. Împăcare cu mine, cu timpul, cu geamul camerei noastre, care e când cu soare, când cu lună. Am făcut pace cu tot ce trece.

Aseară a fost pentru prima oară când te-am văzut în toată splendoarea ta pe tine. Pe cel de la aproape trei ani. Băieţelul meu. Fără nostalgii după cine ai fost. Fără dor de picioruşe cât o linguriţă, fără dor de alăptare, fără dor de sufocarea aceea dulce, în care existam doar noi.

Aseară te-am văzut pentru prima oară – cu toţi ochii din tâmple, inimă, stomac – pe tine. Pe cel de acum. M-ai făcut să realizez că de mult prea multe ori am tânjit după cel care ai fost ieri. De mult prea multe ori m-am temut de cel care vei fi mâine şi de mult prea puţine ori m-am oprit asupra celui care eşti azi. Acum. Da, de mult prea multe ori mi-au intrat lacrimile-n gură de dor, de melancolii de cum a fost mai dăunăzi în loc să mă bucur de noi, din clipa aceasta. În loc să îmi trăieasc realitatea, îmi trăiam închipuirile.

Şi probabil că voi continua să te mai caut în poze, voi continua să îmi amintesc lipiciul dintre noi, dar îţi promit că de azi mă întorc înspre tine, cel de eşti.

DE CE TE IUBESC AZI?

Pentru că mi-ai învăţat călcâiul lui ahile şi ştii că, doar cu un pupic, îmi închizi gura când te cert,

Pentru că ascunzi jucării sub canapea de parcă acum vin tătarii să ţi le ia,

Pentru că te ştergi cu mâneca de mâncare pe la gură, ca să nu stai murdar, apoi îţi ştergi mâneca murdară cu un prosop,

Pentru că mă strigi, mă cauţi, pentru că te uiţi uneori în ochii mei de mă ruşinez ca o adolescentă,

Pentru că te surprind când cânţi singur şi râzi de ţi se înroşesc urechile,

Pentru că mă trimiţi la plimbare să te joci cu tati,

Pentru că arunci la gunoi mizerii, mă ajuţi să punem vasele la spălat, ştergi şi îmi consumi tot spray-ul de geamuri,

Că ţipi, că plângi, că încerci să mă loveşti, dar tot la mine în braţe vrei,

Că eşti sensibil, inteligent, naiv,

Pentru că, pur şi simplu, eşti.

Te iubesc…fără motiv.

Da, puiule, eu te voi iubi întotdeauna aşa cum o fac AZI. Chiar dacă tu, cândva, vreodată, va fi să nu mă mai iubeşti ca acum.

Cu iubire,

Mama

Poza: arhivă personală, Dec. 2016, înainte cu o lună de Luc

Sunt Alexandra Lopotaru, jurnalist, blogger, autor de carte pentru copii și mama de Luc, un băiețel cu ochi-pelin. Sunt amorezată din Nord până în Sud de familie, scris și poezii, iar cea mai mare dorință este să ne păstrăm cu toții măcar o bucățică din naivitatea, curiozitatea și bunătatea copiilor din noi.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.