Îmi e dor de tine, bebeluşul meu!

0 Comentarii
Îmi e dor de tine, bebeluşul meu!

Cândva, demult, sub inima-mi mică, strâmtă,

Creşteai tăcut şi-o ascultai cum îți cântă.

Doar nouă luni din viață în mine te-am avut,

Dar ale tale urme nici acum nu s-au pierdut.

 

Cândva, demult, sub pielea-mi laşă, străvezie,

Te-ai ascuns domol, ca nimeni să nu te ştie.

Mi-ai adus pe chip o lumină năucitoare

Şi mi-ai înălțat simțirea până colo, în zare.

 

Cândva, mereu şi ori de câte ori respir,

Îți miros şi îți pipăi un obraz de caşmir.

Te privesc, te iubesc şi mă bucur că îmi creşti.

Dar, Doamne, of, ce n-aş da să te opreşti!

 

Să-mi fii din nou un mac, puțin, puțin mai greu.

Îmi e dor de tine, bebeluşul meu!

***

Poza: Luc la nici măcar un an…

Cu drag,

Alexandra

Sunt Alexandra Lopotaru, jurnalist, blogger, autor de carte pentru copii și mama de Luc, un băiețel cu ochi-pelin. Sunt amorezată din Nord până în Sud de familie, scris și poezii, iar cea mai mare dorință este să ne păstrăm cu toții măcar o bucățică din naivitatea, curiozitatea și bunătatea copiilor din noi.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.