Da, tu rămâi prima dragoste a copilului tău…

2 Comentarii
Da, tu rămâi prima dragoste a copilului tău…

Am primit de la grădiniță sarcina de a face un dovleac în familie pentru Halloween. Cum mai toți seamănă între ei, cum mai toți par aşa înfricoşători (pentru mine, nu pentru copil neapărat), am ales o variantă mai dulce, să facem o pisică. Toți trei. 

-Uite, mami, ce frumoasă e! zic şi o pun pe masă. Staaaai, stai, continuu eu, încercând să îl opresc să nu îi rupă ochiul pisicii. Te rog, nu o distruge chiar aşa din prima…

-Distruuuug, răspunde Luc râzând de mama focului şi trage de pupilă de îmi lasă motanul chior. 

Şi cum îl privesc eu băgând bucățica de dovleac în gură, mă păleşte mirarea că e primul nostru dovleac împreună. Primul nostru dovleac…Ce frumos! 

Mereu m-au înmuiat primele noastre orice-uri împreună. Fiindcă, atunci când eşti mamă – cel puţin la primul copil – nu ai cum să nu. 

Nu ai cum să uiţi vreodată prima întâlnire, în camera întunecată din spital, când, deşi nu vă mai văzuserăţi vreodată, aţi ştiut că aparțineţi unul altuia. Nu ai cum să uiţi primul surâs cu gingiile în acea dimineață de iarnă, când ai crezut că este pentru tine, dar -de fapt- el se străduia să facă ceva în scutec. Nu ai cum să uiţi prima lui criză de colici, ce te-a luat pe nepregătite şi ai început să plângi şi tu cu el.

Cum să uiţi de primul dinte sau de prima linguriță de morcov, ce îţi tremura în mână de parcă era cutremur? Dar de primii lui paşi în brațele tale? Cum să nu îţi aminteşti de prima voastră excursie la Atena sau la munte şi de primul vostru moment de magie, când, în sfârşit, îl ataşaseşi corect la sân? Dar de primul “ma-ma”, de la şase luni, când ţie ţi-a stat ceasul în loc de la emoții, dar el voia de fapt să mănânce? Cum să nu îţi aminteşti de primul “te iubesc”, de prima floare pe care ţi-a dăruit-o? De primul vostru dovleac? Hm? Cum?

Nu ai cum. Aceste momente sunt acolo, tatuate în capilare, în țesuturi, în suflețel, în inima-ţi burduşită de amintiri. Amintiri puse una peste alta ca hainele în dulap. Iar din toate memoriile astea prime ale tale, ale voastre, din toate cele grămadă, una va dăinui ca un ecou numai de tine ştiut: tu, două brațe şi un cord, ai fost prima lui iubire.

PS: iată şi poze cu dovleacul nostru 🙂

Dovleacul nostru “Pisică”

Şi aici…când i-a rupt ochiul.

THE END

Poze: arhivă personală

Cu prietenie,

Alexandra

Sunt Alexandra Lopotaru, jurnalist, blogger, autor de carte pentru copii și mama de Luc, un băiețel cu ochi-pelin. Sunt amorezată din Nord până în Sud de familie, scris și poezii, iar cea mai mare dorință este să ne păstrăm cu toții măcar o bucățică din naivitatea, curiozitatea și bunătatea copiilor din noi.

2 Comments

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.