Cele mai scumpe amintiri ale unei mame sunt gratis

0 Comentarii
Cele mai scumpe amintiri ale unei mame sunt gratis

Am fost în priză săptămâna trecută cu acomodarea lui Luc la grădiniță, cu întâlniri restante, cu căutarea unei noi locuințe, cu întrebări de introspecție de genul “şi acum, eu ce mă fac?” de nu am avut timp să mai scriu aşa des. Şi în toată vâlvătaia agitației, am uitat o sumedenie de lucruri. Am uitat să pun alarma la ceas, să spun prietenilor “la mulți ani”, am uitat să răspund altor invitații şi chiar acum când scriu simt că uit ceva. Important.

Dar dacă stau să mă gândesc, aşa a fost dintotdeauna, nu doar acum de când m-am aglomerat. Ci de când sunt mamă. Dacă mă întrebi ce am făcut anul trecut de ziua mea, vă spun sincer că nu mai ştiu. Dacă mă întrebi de la cine am primit cerceii cu pene, parfumul albăstrui sau ceasul metalic, cu părere de rău, dar habar nu mai am. Dacă mă întrebi când mi-am cumpărat ultima oară o geantă, trebuie să mă strofoc incredibil de tare să îmi amintesc. Nici nu mai ştiu exact când ne-am întors din Japonia. Iunie sau iulie? Doar dacă mă uit pe blog o să ştiu.

Dar dacă mă întrebați orice de Luc, orice de copilul meu, zici că sunt calendar ambulant. Nu am cum să uit nimic. Zi, lună, an. Şi probabil aşa sunt mamele, dau la o parte toate detaliile mărunte din jur, ca să facă loc în minte, trup şi inimă celor importante. Celor ce țin de puiul lor.

Pentru că oricât de obosită, agitată, aglomerată, nervoasă ai fi, nu ai cum să uiți:

Când copilul tău, ce stătea cu capul în palmă şi cu tot corpul pe antebraț, ți-a zâmbit prima oară în acea dimineață de mai,

Când l-ai pus la sân şi l-ai simțit numai şi numai al tău pentru totdeauna,

Când s-a ridicat într-o noapte în fund, cu ochii închişi, întinzând speriat mânuțele în aer şi s-a liniştit doar când ți-a auzit vocea,

Când a învățat să meargă şi primul om la care a alergat în brațe ai fost tu,

Când nu te-a lăsat să te ridici de pe canapea, fiindcă voia să doarmă cu nasul în bluza ta şi mai deschidea ochii să se asigure că n-ai plecat,

Când se trezea dimineața şi era atât, dar atât de fericit că te vede, de parcă l-ar fi prins pe soare de picioare,

Când te-a luat de pomeți, te-a pupat şi ți-a spus că te iubeşte, fără să clipească, 

Sau când ți-a zis “mami, iubilea mea” şi ai crezut că leşini de bucurie, de parcă ar fi fost cel mai frumos compliment pe care l-ai primit vreodată,

Când ți-a zis “dacă mami e felițit, eu sunt felițit”,

Când ți-a zâmbit cu o seninătate nepământească atunci când te-ai întors în cameră, deşi plecaseşi 15 secunde, să arunci un dop la coşul de gunoi,

Când s-a pus între voi doi şi v-a luat pe unul de un braț, iar pe altul de alt braț şi a început să râdă de fericire,

Când ți-a spus prin telefon “dol de tine” şi ai început să plângi încet, fără să te audă, fiindcă şi ție îți era dor de el,

Când te-a îmbrățişat cu atâta căldură, după ce v-ați jucat împreună, de parcă nu mai aveați să vă vedeți o veşnicie, 

Când te-a strigat pe plajă să îți arate cum a făcut castel din scoici singur,

Când a sărit în cort, pe saltea şi ți-a scuturat rucsacul de haine,

Când, când, când…

Sunt atâtea amintiri incredibile pe care nu ai avea cum să le uiți vreodată. Sunt amintiri cu el, cu voi, de cele mai multe ori în simpla voastră casă. Uiți unde îți pui buletinul, unde îți arunci cheile, unde îți ascunzi telefonul sau când trebuie să mergi la dentist. Mai uiți câți ani ai, unde te-ai cunoscut cu soțul, ce ați făcut la Paris în prima escapadă în doi, ce ați mâncat la resortul de 4 stele din luna de miere. Dar pe astea de mai sus nu ai cum să le uiți. Nu ai cum. Sunt cele mai dragi, cele mai frumoase şi cele mai pătrunzătoare amintiri ale tale. Pe acestea le vei lua cu tine peste tot, chiar şi când te vei aşeza pe o bancă în parc, la 80 de ani şi vei avea impresia că s-au petrecut chiar ieri.

Ele sunt amintirile tale cele mai scumpe din lume. Şi, din fericire, sunt gratis.

Sunt Alexandra Lopotaru, jurnalist, blogger, autor de carte pentru copii și mama de Luc, un băiețel cu ochi-pelin. Sunt amorezată din Nord până în Sud de familie, scris și poezii, iar cea mai mare dorință este să ne păstrăm cu toții măcar o bucățică din naivitatea, curiozitatea și bunătatea copiilor din noi.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.