Luna: September,2019

Mă înscriu la SuperBlog2019, pentru că am o SuperComunitate

2 Comentarii
Mă înscriu la SuperBlog2019, pentru că am o SuperComunitate
Acuş, în noiembrie, fac doi ani de când am dat drumul blogului. Acestui mic oraş, care a fost, pe rând, o uliță, un sat, o comună şi care a crescut singur-singurel. Fac doi ani de când mi-am deschis sufletul în ochii voştri, de când am zâmbit la fiecare mesaj din partea voastră, de când am bocit la câte-un paragraf, cuvânt, idee, gând ce-mi săgetează mintea. Ce? Credeați că numai vouă vă dau lacrimile când citiți ce

Când te frustrezi pe cei din jurul tău, nu răbufni pe copil. Nu are nicio vină

2 Comentarii
Când te frustrezi pe cei din jurul tău, nu răbufni pe copil. Nu are nicio vină
Sună alarma, te întinzi puțin, pupi copilul, el te pupă pe tine, vă duceți la baie să vă spălați pe dinți. Cu o mână freci incisivii bine, cu o alta citești mesaj pe telefon de la o angajată de la bancă: “Nu vă mai putem da creditul despre care discutasem, îmi pare rău. Vă putem da doar jumătate”. Ți se strânge inima, că știi că nu mai ai de unde să faci rost de alți bani.

Cât de mare poate fi un om mic?

0 Comentarii
Cât de mare poate fi un om mic?
Suntem la Voineasa, la ai mei, şi aici e frig. Ca să înțelegeți, dimineața sunt 3 grade afară şi trebuie să te înfofoleşti bine, dacă nu vrei să te trezeşti cu țurțuri la nas. Iar acum două-trei ore, pe la un şapte, când mă întorceam din sat, de la cumpărături, îl aud pe Luc cum mă strigă: -Mami, fig, fig, îmi spune şi îmi întinde mânuțele reci precum congelatorul plin cu gheață. I se răciseră pe

De ziua mea, îți doresc tot binele din lume ȚIE

0 Comentarii
De ziua mea, îți doresc tot binele din lume ȚIE
Iubitule mic, Nu ştiu dacă mai ții mine, dar săptămâna trecută ai stat cu mamaie şi tati, fiindcă am fost trei zile la Madrid. Şi ce nu ți-am spus e că am crezut că mor. Am crezut că “gata, Alexandro, până aici ți-a fost”, când avionul a căzut câteva secunde bune în gol. Vecina de scaun mai avea puțin şi leşina, bărbatul de la geam îşi pusese mâna la ochi, iar eu am ținut strâns de

Nu, nu te-am uitat. Doar am grijă de copilul nostru…

3 Comentarii
Nu, nu te-am uitat. Doar am grijă de copilul nostru…
Ştiu că nu mai suntem ca odinioară. Ştiu că nu mai suntem puştanii de se ascundeau pe bancă în fața farmaciei părăsite şi adormeau unul în brațele celuilalt. De nu voiau să mai ajungă acasă, să îşi dea drumul la mâini, să îşi rătăcească privirile. Ştiu că nu am făcut tot ce ne-am propus. Tot ce am visat, tot ce am plănuit în nopțile de sub cerul liber şi înstelat, tot ce am pus cândva cap

Din toate mamele din lume, eu pe tine te-am ales!

0 Comentarii
Din toate mamele din lume, eu pe tine te-am ales!
Azi-dimineață am avut un musafir nou. Poate din dorința de a atrage atenția, poate din tristețea că nu ne-am mai putut juca împreună în continuare, poate doar pentru că aşa ai simțit tu nevoia să te exteriorizezi, ai fost mai mult supărat decât fericit. Când până atunci radiaseşi. Cred şi eu, la cât de mult ai fi vrut să te joci cu acetona, forfecuța, oja, iar eu nu te-am lăsat. Dar oricât ai protestat tu, oricât

Cele mai scumpe amintiri ale unei mame sunt gratis

0 Comentarii
Cele mai scumpe amintiri ale unei mame sunt gratis
Am fost în priză săptămâna trecută cu acomodarea lui Luc la grădiniță, cu întâlniri restante, cu căutarea unei noi locuințe, cu întrebări de introspecție de genul “şi acum, eu ce mă fac?” de nu am avut timp să mai scriu aşa des. Şi în toată vâlvătaia agitației, am uitat o sumedenie de lucruri. Am uitat să pun alarma la ceas, să spun prietenilor “la mulți ani”, am uitat să răspund altor invitații şi chiar acum când

Indiferent de culoarea pielii unui copil, inima lui bate la fel

0 Comentarii
Indiferent de culoarea pielii unui copil, inima lui bate la fel
Am fost tristă zilele trecute, fiindcă o prietenă mi-a povestit o situație pe care nu o mai credeam posibilă în secolul al XXI-lea. Într-o Românie care se vrea cizelată, înțeleaptă, deschisă, ridicată la umărul unui nivel internațional, noi vorbim de xenofobie. Mi-a povestit cum vecina ei, ce tocmai a adoptat un copil de origine africană, chiar de aici, din centrele noastre de plasament, e mai mereu tristă că părinții fug de ei ca ştiți-voi-cine de tămâie.

Prima zi de grădiniță…

0 Comentarii
Prima zi de grădiniță…
Mă ții strâns cu mânuța de decolteul rochiei, de frică parcă să nu mă ridic din pat şi să plec. De frică să nu te las să dormi singur, acum, la prânz. Îți place să îți înghesui nasul în pieptul meu, iar mie – doar ştii dintotdeauna –  îmi place să îți ascult respirația. Aşa că rămân, este un schimb perfect de iubire. Rămân, mă trag mai înspre tine să îți încălzesc tălpile şi mă apucă