Mamă de Crăciun

0 Comentarii
Mamă de Crăciun

Stai rezemată de perete, cu o carte de nani-nani pe genunchi, cu un copil ataşat strâns, strâns de tot de unul dintre sâni, încremenită ca nu care cumva să îl trezeşti. Eşti cu mască medicală la gură şi nas, că ai răcit de te-a luat gaia, dar în pijamalele celei noi, că ai apucat să faci duş, pe la prânz, când dormea copilul. Părul însă e de toată splendoarea, ca lins de renul lui Tarzan, că nu ai mai apucat să-l speli, că te grăbeai – din nou – să nu se trezească el. De parcă acest trezit ar fi Apocalipsa, pe cuvânt.

Te uiți în jur, îți cauți telefonul, dar nu îl găseşti. Barem să te uiți la televizor, îți spui, dacă tot nu te poți mişca până când copilul nu eliberează strânsoarea. Vezi telecomanda la marginea saltelei, dar nu ai cum să o ajungi, oricât te-ai schimonosi. Oricât te-ai întinde tu ca lama după fân. Şi renunți. Dar îți propui să fructifici “timpul prețios” şi să îți pui ordine în gânduri, că doar vine Crăciunul. Timpul, auzi, râzi sarcastic. Un substantiv pe care nu îl mai cunoşti. Nu mai ştii demult de e luni sau vineri, de e noapte sau zi. Au alții grijă să îți amintească, dar tu nu mai ai când să ai timp şi de timp.

Sau, ba da, uite acum, când îți doarme el şi mai simți şi tu că respiri. Când ai una-două ore de linişte până la prima trezire, fiindcă nu a învățat şi el, ca toți ceilalți, să doarmă toată noaptea. Şi nici nu ştii ce să faci mai iute, cum să sărbătoreşti Sunetul Tăcerii. Nu ştii şi nici nu ai cum, că nu poți să îi scoți mamelonul din gură. Vrei să o iei de la capăt? Nu, nu, îți spui, te potoleşti şi mai stai să cugeți. Dar orice bucurie sprâncenată că îți adoarme copilul e pusă la umbră de vinovăția subtilă că eşti o mamă de soi rău. O poamă rea. Cum să te bucuri atât?

Hai, lasă, vinovăția, gândeşte-te că vine Crăciunul. Crăciunul, da. Prietenii tăi nepărinți se duc la munte, au închiriat o cabană splendidă cu sticlă de jos până sus şi îşi propun să schieze şi să petreacă pe cinste. El e prea mic pentru schi, ți-ai zis, şi le-ai refuzat invitația. Când de fapt poate nu aveai bani de aruncat pe pârtie, cu atâtea cheltuieli ce au fost. Nu te aşteptai ca un copil să aibă atâtea nevoi, nu. Sau poate chiar ți-a fost lene să te mai oboseşti până la 300 km depărtate, când oricum nu ai fi avut nimic altceva de făcut decât să te uiți la ei cum se distrează. Şi, până la urmă, poate le-ai fi stricat Sărbătorile, dacă îl apucau pe el vreo criză de colici.

Ia uite, domnule, încă nu poți să te ridici din pat. Aşa că te mai gândeşti că soacra ta te va suna sigur să te întrebe ce găteşti de Crăciun, că doar trebuie să ai belşug pe fața de masă, nu? Ea nu ştie că tu nu ai mai făcut o ciorbă de câteva luni bune, că soțul tău, fiul ei, o face. Că vine seara de la serviciu şi o pune pe foc. Dar cum să îi spui? Doar ştii ce părere are. Lasă, de data asta ai vorbit cu mama ta să îți trimită sarmale şi salată boeuf, cu carne din aia afumată, de la porcul lui tataie al tău. Ai rugat-o să se ocupe ea, măcar atât. Sau să vină cu ele la voi, că de Crăciun ar trebui să vă reuniți, nu?

Şi, uite, te gândeşti că mai ai cel mult o oră până se trezeşte, aşa că mai bine te pui şi dormi şi tu. Cât mai prinzi. Că nu are rost să îți bați mintea. Pentru toți cei din jur, vine Crăciunul, da. Pentru tine însă, e doar o zi din Bebelonia. O zi pe care nu ai schimba-o oricum niciodată cu niciun Crăciun din trecut sau cu vreun altul viitor fără el. O zi obişnuită, dar mai bogată decât toate zilele la un loc din trecutul tinereții. Zâmbeşti senin, îl strângi la piept şi adormi cu gândul că nu îți doreşti nimic altceva decât să nu ia şi el răceala.

Poza: pexels.com

Cu prietenie,

Alexandra

Sunt Alexandra Lopotaru, jurnalist, blogger, autor de carte pentru copii și mama de Luc, un băiețel cu ochi-pelin. Sunt amorezată din Nord până în Sud de familie, scris și poezii, iar cea mai mare dorință este să ne păstrăm cu toții măcar o bucățică din naivitatea, curiozitatea și bunătatea copiilor din noi.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.