Să fim mai buni pentru copiii noştri

2 Comentarii
Să fim mai buni pentru copiii noştri

Nu ştiu dacă mă credeţi, dar am visat aseară acest titlu. Pesemne creierul meu scrie şi în somn, nu mă lasă să ma odihnesc deloc. De aceea am un ditamai şanţul de rid între sprâncene, care se adânceşte cu fiecare încruntare. Mintea îmi fuge încontinuu. Dar, din fericire, îmi fuge şi spre lucruri bune. Şi iată că tot la Luc al meu se gândeşte, tot copilul meu este epicentrul gândurilor din somn, tot el este subiectul imaginaţiei din vise. Pentru el, inima şi mintea îmi dictează să fiu mai bună. Pentru copiii noştri, de fapt, îmi dictează să fim mai buni.

Cum?

Dacă vedeţi un copil plângând singur pe stradă, nu treceţi pe lângă el nepăsători. Aplecaţi-vă spre el şi intrebaţi-l dacă are nevoie de ajutor.

Dacă vedeţi pe cineva amărât şi aveţi posibilitatea, ajutaţi-l. Nu râdeţi de el.

Dacă mai aveţi bunici în viaţă, daţi-le câte un telefon să îi întrebaţi de vreme. Se vor bucura enorm.

Dacă vedeţi un părinte că îşi loveşte copilul, interveniţi şi rugaţi-l să nu mai dea. Copilul nu se poate apăra şi îl doare.

Dacă vi se pare că o persoană face lucruri fantastice, admiraţi, nu invidiaţi.

Dacă vă întâlniţi cu un vecin pe scară şi îl vedeţi posac, spuneţi-i zâmbind să aibă “o zi extraordinară!”. Se va însufleţi.

Dacă vedeţi o mamă că alăptează în public, nu îi aruncaţi priviri murdare. Sigur îi este jenă, dar nu poate lăsa bebeluşul să plângă.

Dacă primim în dar favoruri necerute, să nu uităm să mulţumim înzecit. Şi chiar dacă nu sunt daruri, tot să mulţumim.

Dacă mergeţi acasă la mamele voastre, nu uitaţi să le mai duceţi câte un buchet de flori. Au depus eforturi infinite cu noi.

Dacă vedeţi o bătrânică sau un bătrânel cărând sacoşe grele, oferiţi-vă să le căraţi voi măcar până vi de despart drumurile.

Dacă vreţi să aruncaţi un ambalaj pe stadă şi nu găsiţi un coş de gunoi, puneţi-l în buzunar până găsiţi unul.

Dacă asistaţi la discuţii bârfitoare şi care nu aduc decât jigniri la adresa unor persoane care nu sunt de faţă, încercaţi să spuneţi că nimeni nu este perfect.

Dacă vă enervaţi în trafic şi începeţi să îi înjuraţi pe cei din jur, aduceţi-vă aminte că, indiferent de nervi sau stres, tot atât veţi face. Nu creaţi conflicte aiurea.

Ei, iar acum imaginaţi-vă că al nostru putea fi copilul acela plângând, că noi suntem părinţii, vecinii, amărâţii, cei admiraţi sau criticaţi, că noi vom fi bătrânii sau mamele la care vor veni copiii noştri cu un buchet de flori. Noi suntem nervoşii, stresaţii sau, dacă alegem, fericiţii şi liniştiţii. Aşa că, dacă începem să fim mai buni, copilul meu, copilul tău, copiii noştri vor învăţa de la noi să fie empatici, să le pese de cei din jur, să le pese de noi la bătrâneţe, să aibă grijă de natură, să fie răbdători şi să nu se mai critice la tot pasul. Să se înţeleagă mai bine decât noi, să fie mai fericiţi şi uniţi. Dar pentru asta noi trebuie să fim mai buni.

 

Sursa foto: Unsplash

 

Cu prietenie,

Alexandra

Sunt Alexandra Lopotaru, jurnalist, blogger, autor de carte pentru copii și mama de Luc, un băiețel cu ochi-pelin. Sunt amorezată din Nord până în Sud de familie, scris și poezii, iar cea mai mare dorință este să ne păstrăm cu toții măcar o bucățică din naivitatea, curiozitatea și bunătatea copiilor din noi.

2 Comments

  • avatar

    Florina

    16/07/2018

    Anul asta m-am certat o singura data cu cineva fara sa vreau: eram in sesiune si i-am pus o intrebare in gluma unei alte colege care avea o dispozitie proasta si ea m-a repezit. N-am realizat pe moment ca am gresit, nici n-am continuat, ci am tacut si m-am retras. Ajunsa acasa, mi-am dat seama de prostia facuta si i-am trimis un mesaj, pe care l-am incheiat vesel, de genul: “si daca nu e legat de intrebarea aia, ci de fața mea care nu-ti place, atunci aici nu prea am ce face ca sunt impotriva operatiilor estetice” 🙂 Fata a primit mesajul si a ajuns sa-si ceara si ea scuze pentru ca m-a repezit, mi-a acceptat chiar si ajutorul (ma oferisem cu ceva ca sa vada ca eu chiar am realizat ca am gresit) si totul a fost super, ne-am impacat si am uitat incidentul. Cam astea 2 reguli zic eu ca-s super importante: 1. sa multumim cand e cazul si 2. sa ne cerem scuze tot cand stim ca am gresit chiar daca credem doar 10% ca am gresit. Parcurgand drumul spre impacare, vom vedea daca a meritat sau nu sa ne cerem scuzele 🙂

    • avatar

      Alexandra

      16/07/2018

      Ce frumos! Da, asa este…scuzele sunt foarte importante. Ce bine ar fi sa gandim toti asa 😘😘

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.