Vacanța la mare. Înainte și după prichindel

4 Comentarii
Vacanța la mare. Înainte și după prichindel

Înainte să devin părinte, am tot văzut în spațiul public videoclipuri sau articole în care se făceau comparații între lumea oamenilor de dinainte de a avea copii și cea de după, în care s-a mărit familia, un “before and after” modern dacă vreți, pe unele înțelegându-le, pe altele nu. Ba mai mult, anumite diferențe mi se păreau voit exagerate pentru a spori comicul de situație. Însă acum am înțeles că nu, nu este nicio tragere de firele de păr și că, uneori, epoca de după copii poate fi tragic-comică de-a binelea. Am adunat o serie de experiențe proprii din ultima noastră vacanță la mare, unele dintre ele – am remarcat eu cu stupoare – fiind chiar în avantajul nostru.

***

Înainte de Luc, cum se apropia vara, cum mă apucam intens de sport de ziceai că sunt cel puțin Bruce Lee. Îmi era rușine de colăceii de salvare și încercam să îi reduc pe cât de mult posibil, fiindcă simțeam privirile critice asupra mea ca razele X. Acum, abia mai apuc să beau apă, darămite să fac scheme de slăbit, dar mă bazez pe indulgența publicului: “A, lasă mă, că are copil!”

Înainte, dormeam duși până la 10-11 dimineața și abia în toiul zilei mergeam la plajă, să ne prăjim ca peștii, ca pe la șase-șapte să ne retragem. Acum, este fix invers. În toiul zilei stăm în cameră sau dormim ca bebeluşii, în cel mai fericit scenariu, iar dimineața și seara mergem la plajă, când abia dacă mai găsim un strop de soare.

Înainte, ne dădeam cu cremă unul pe celălalt minute în şir, să ne răsfățăm şi poate să ne mai facem şi câte un masaj. Acum, amândoi îl dăm pe Luc rapid să nu țipe mult (nu îi place deloc) şi apoi alergăm după el. Evident, noi uităm să ne aplicăm protecție solară şi ne întrebăm de ce ne ustură pielea.

Dacă înainte eram mereu relaxată şi fără griji, acum am toate antenele ridicate, toți muşchii contractați şi toți ochii deschişi ca nu cumva Luc să facă vreo ispravă. Ca în desene animate.

Dacă înainte mergeam și noi seara în parcurile de distracții și nu voiam să treacă timpul, acum mergem la locuri de joacă pentru copii și așteptăm să se facă ora nouă să urcăm în cameră.

Dacă înainte mai mergeam seara pe la vreun restaurant ca doi porumbei voiajori, acum mâncăm mai mult în cameră şi, cel mai probabil, pe rând.

Dacă înainte mergeam noaptea în club și petreceam până dimineață, acum singura aroganță e o bere pe terasă după ce adoarme copilul. Și nu mai mult de o jumătate de oră, că poate se trezește.

Dacă înainte ne plimbam și noi pe faleză pe la prânz, acum ne punem în pat și sperăm ca Luc să adoarmă rapid ca să facem și noi același lucru.

Dacă înainte eram lipiți și de nedespărțit,  de chiar eram în stare să îi fac scandal lui Andrei dacă nu stătea la masă fix lângă mine, acum abia aștept să mai stau și eu 30 de minute singură. Să mă bucur doar de mine.

Dacă înainte visam să îmi facă Andrei cadou excursii cu ski-jet-ul pe mare (nu aveam bani de aşa ceva), acum cel mai mare cadou pe care mi-l poate face e să îl ia pe Luc dimineața și să mă mai lase să dorm o oră.

Dacă înainte mergeam cu un rucsac şi o geantă la mare, acum mergem cu un rucsac, cu o geantă, cu un troller imens de încap zece pitici, cu un sac de jucării şi un cărucior.

În tinereți, nu țineam deloc la confortul cazării, marea fiind cea mai importantă. Mergeam și cu cortul, leșinam de căldură fără aer condiționat și ne mai cazam și la o jumătate de oră de plajă, dacă era mai ieftin. Acum însă, aventurile muritului de cald sunt excluse și căutăm să fie cât mai confortabil pentru copil. Și, de ce să mint, și pentru noi.

Sunt Alexandra Lopotaru, jurnalist, blogger, autor de carte pentru copii și mama de Luc, un băiețel cu ochi-pelin. Sunt amorezată din Nord până în Sud de familie, scris și poezii, iar cea mai mare dorință este să ne păstrăm cu toții măcar o bucățică din naivitatea, curiozitatea și bunătatea copiilor din noi.

4 Comments

  • avatar

    Florina

    18/06/2018

    HA-HA, stai sa vezi cum e cu 2: se dubleaza lista intocmita de tine 🙂

    • avatar

      Alexandra Lopotaru

      19/06/2018

      Ooooh, stai nitel, sa ma bucur de liniste, pana atunci :)))

  • avatar

    Eliza

    22/06/2018

    Uneori îmi amintesc și eu cu nostalgie vacanțele liniștite din trecut. Acum cu 2, vacanțele sunt pline, dar departe de a fi liniștite. Dacă înainte puneam câteva cărți pentru mine în bagaj, acum pun câteva cărți…pentru ei.

    • avatar

      Alexandra Lopotaru

      23/06/2018

      Am auzit o gramada despre miturile cu doi copii. Deocamdata eu sunt bine, inteleg :)))

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.