Nu, nu mă mai compar cu nimeni

3 Comentarii
Nu, nu mă mai compar cu nimeni

Când era Luc mai mititlel, obişnuiam să mă uit mereu cu coada ochiului la alţi copii să văd cum şi în ce fel diferă faţă de el. Analizam involuntar greutatea, înălţimea, spiritul, râsul, agilitatea, veselia lor şi le comparam cu ale lui Luc. Ştiam antica teorie – că toţi prichindeii au ritmul lor de dezvolare şi desfăşurare – dar nu mă puteam abţine. Şi pe Luc îl socoteam întotdeauna învingător, cu o bucurie lăuntrică explozivă şi uşor îngâmfată.

Evident, am întâlnit copii care îl depăşeau în aptitudini, fără doar şi poate, în special fetiţe, dar tot mândrul meu mi se părea mai iscusit. Ştiam în adâncimea logicii că nu e, dar preferam să mă uit doar la părţile lui scoase la lumină. Până într-o zi, din senin, când nu am mai făcut nicio comparaţie. Nimic. Şi nu pot decât să bănuiesc că am dobândit o maturitate neintenţionată în subconştient, realizând că astfel de examinări sunt fără rost.

Cu mine, însă, este o altă poveste. Mă compar cu alte mămici de când am devenit una şi nu am încetat să o fac până de curând. De la aspect până la activităţi şi gesturi, antenele mele critice sunt activate. Şi, contrar lui Luc, eu mai mereu sunt în pierdere. Mi se pare că încă nu am ajuns la silueta pe care ar trebui să o am după un an şi patru luni deja. Când mă mai uit în oglindă, îmi vine să mă înghesui în covor. Mi se pare incredibil cum alte mame, care au mai mulţi copii, sunt foarte energice şi implicate în diferite îndeletniciri. Or, eu mă vait dacă Luc se trezeşte la cinci dimineaţa o dată la o mie unu ani. Şi nu vă spun cu cât necaz mă dojenesc că nu pot să îi gătesc şi eu zilnic ceva nou şi că îmi pierd timpul strângând jucăriile, care oricum revin pe parchet. Dar nu, mie îmi sar pe cerebel. Şi ca să mă înţelegeţi, eu şi când stau şi scriu pentru blog o oră-două, spre exemplu, mă simt vinovată că nu sunt lângă el cum sunt alte mame.

Dar aşa e omul lumii terestre. Simte nemulţumire cu nesaţ, până îi iese pe urechi. Cel puţin, aşa este subsemnata. Vrea să fie mai bună decât a fost în ultimele 12 de ore de lumină. Îmi dau seama că este un lucru bun că îmi doresc să evoluez, dar este un lucru total nătâng să vreau asta cât ai sufla într-o păpădie. Să am atâtea braţe cât o meduză şi să învârt din treburi ca un magician. Şi, în acelaşi timp, să mai scriu şi o nuvelă, dacă se poate.

În sfârşit. Dacă la Luc comparaţiile s-au oprit involuntat, la mine am vrut asta furtunos. Fiindcă nu îmi aduc nicio împlinire, nicio încredere mai mare în “eul meu” şi nici măcar motivația în însemnătatea ei. Ba mai mult, îndrăznesc să zic că aceste comparații mă demotivează. Şi e straniu, fiindcă eu sunt o fire extrem de competitivă. Şi o să vă dau un singur exemplu: în sesiune, aveam o colegă pe care o admiram pentru inteligență (acum e una dintre prietenele mele cele mai bune) şi, când aflam că este cu cititul câteva pagini înaintea mea, nu dormeam până nu o întreceam. Iar ea făcea exact acelaşi lucru. Şi, aşa, învățam amândouă de rupeam, nenică. Pe cuvânt!

Dar cu părințismul e altă mâncare de păstrăvi, am înţeles târziu. Nu trebuie să mai fac comparații peste comparații şi să încerc să urc pe podium. Nu trebuie să fiu cea mai bună mamă din toate punctele cardinale. Dar vreau să fiu cea mai bună mamă pentru copilul meu. Asta pot să fac. Ba mai mult, când Luc îmi întoarce dragostea înmiit cu toate celulele lui, când îl văd cât de fericit este zilnic, mă face să cred că sunt. Mă face să mă simt cea mai bună mamă a lui. Şi asta e tot ce contează.

Mulțumim fotografilor, Sabina şi Alin de la Etereo Photo, pentru minunatul cadru 🙂

Cu prietenie,

Alexandra

Sunt Alexandra Lopotaru, jurnalist, blogger, autor de carte pentru copii și mama de Luc, un băiețel cu ochi-pelin. Sunt amorezată din Nord până în Sud de familie, scris și poezii, iar cea mai mare dorință este să ne păstrăm cu toții măcar o bucățică din naivitatea, curiozitatea și bunătatea copiilor din noi.

3 Comments

  • avatar

    Florina

    08/06/2018

    Bun articolul, foarte bun 🙂 Uite cum vad eu lucrurile: sunt mame care alapteaza pana la 3 ani si mame care nu pot alapta un strop (din motive medicale, am intalnit cazuri), sumt mame care nasc natural fara epidurala dupa 20 de ore sa zicem si mame care nasc copii de 4 kg fara epiziotomie si dupa doar 3 ore de travaliu, sunt mame care nu dorm deloc noptile ca nu-i lasa copiii si mame care au toate ajutoarele din lume (bone, bunici, menajere, etc.). imi poti spune ca unele sunt mai bune ca altele? NU, pentru ca nu se pot compara lucrurile, chiar nu merge, nu stii cum e in realitate in casa si sufletul lor. Eu in prezent fac mai multe activitati decat in mod normal si pare wow uneori, dar stii de ce? Nu pentru ca sunt o super mama, ca nu sunt, ci pentru ca eu am un ritm al meu si trebuie sa recuperez ceva si acum e momentul meu, in plus, legat de competitie, eu sunt Capricorn (ha-ha, stai sa creasca Luc si vezi tu cum e cu ambitia si incapatanarea la capritele astea de munte). Deci, in ultima instanta, doar Dumnezeu va da verdictul sa stii, doar El ne va judeca, deci mergi pe drumul tau fara sa te compari cu cineva ca ai dreptate, atata timp cat Luc e fericit nu vad de ce sa-ti faci griji 🙂 Nu ai de ce, esti perfecta asa cum esti, ca de aia te citesc si-ti comentez 🙂 🙂

  • avatar

    Alexandra

    09/06/2018

    Hai ca m-ai facut sa rad :))
    Ambitios sper sa fie, incapatanat nu prea as vrea, daca se poate 😅

    • avatar

      Florina

      09/06/2018

      HA-HA, nu se poate doar ambitios ca alea 2 vin la pachet. Glumesc, tu stii doar ca mereu exista exceptiile 🙂 si, in plus, caracteristicile zodiilor sunt asa orientatative 🙂

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.