Bebelonia se duce-n Japonia. Bagajul pentru 16 ore de zbor

4 Comentarii
Bebelonia se duce-n Japonia. Bagajul pentru 16 ore de zbor

Pe 9 Martie decolăm. Mergem toţi trei, împreună cu finuţii noştri, pentru 17 zile, tocmai la capătul celălalt, în Japonia. Oricât s-au împotrivit ai mei să nu îl luăm pe Luc, că mai mult l-am chinui, că oricum nu va reţine mare lucru având doar un an, că ne va fi şi nouă greu, nu am conceput să îl las atâta timp acasă, mai ales că încă îl alăptez. Pe de altă parte, nu am vrut nici să dăm cu şutul în oportunitate (Andrei mergând cu serviciul) şi, drept urmare, am început să ne facem bagajele. Ei, şi scriu articolul mai mult pentru mine, ca să îmi pun ordine în gânduri şi liste. Dar şi pentru cei care trec prin situaţii similare şi poate vor niscaiva inspiraţie. Temeri sunt de aici şi până în Tokyo, fiindcă bănuiesc că cele 16 ore de zbor cu un copil nu vor fi line ca un izvor de munte. Sigur o să ne mai şi învolburăm. Iar singurul adjuvant care îmi ţine speranţa la suprafaţă, să nu se înece de tot, este că, uşor sau greu, orele tot vor trece.

Pe de altă parte, cred că dacă ne organizăm şi ne pregătim foarte bine din timp, ne putem uşura existenţa în zbor. Şi dacă mai facem rost şi de câteva trucuri în mânecă, poate o să reuşim să îl distrăm pe Luc, să nu simtă agitaţia noastră (a mea, în special!) şi să nu plângă (foarte) mult. Că sigur va fi supărat când va trebui să stea nemişcat în centură. Mie în sută. Aşa că, după o intensă şi trainică documentare, am făcut o listă cu ceea ce ar trebui să cuprindă bagajul de mână, astfel încât să îi asigur tot confortul copilului meu. Un Luc fericit înseamnă părinţi fericiţi şi un zbor plăcut.

Bagajul de mână va consta, grosso modo, în următoarele:

  • hăinuţe de schimb: zilele acestea l-am schimbat de trei-patru ori pe Luc, fiindcă salivează destul de tare din cauza erupţiei dentare. Iar la masă, când îi dau bucăţele în mânuţe, se face tot una pe el şi pe haine. Aşa că neapărat trebuie să îi iau schimburi. Bănuiesc că în avion o să stea cu unul-două straturi (aerul condiţionat nu te lasă chiar la mânecă scurtă), aşa un overall, două body-uri şi două perechi de pantaloni ar trebui să fie suficiente. În plus, o să îi iau şi o pereche de şosete şi o căciuliţă în cazul în care va fi tot aerul condiţionat la el în cap;
  • Scutece tip chiloţei: copilul ăsta al meu nu stă locului când trebuie schimbat. Deloc. Mă ia cu leşin când mă gândesc că trebuie să îl alerg prin avion cu Marea Treabă la funduleţ. De multe ori a trebuit să îl imobilizez cu plânsete să îi leg pampersul. Aşa, cu scutecele tip chiloţei, îi trag pe picioare în sus rapid. Acasă nu prea le folosesc, fiindcă îi lasă urme, dar în avion vor fi mană cerească;
  • Pentru sănatate: termometru, antitermic (supozitor cel mai probabil pe avion), medicament antialergic (nu se ştie niciodată), gel pentru ameliorare dureri dentare, aspirator nazal (ultimul element din listă este sugerat de o cititoare, mie îmi scăpase);
  • Pentru igienă: şerveţele umede, cremă pentru funduleţ, dezinfectant, compresă sterilă, ser fiziologic, săculeți de unică folosință pentru scutecele folosite (ultimul element din listă este sugerat de o cititoare, mie îmi scăpase);
  • Un scutec de bumbac: fie să il mai şterg pe Luc cu ceva uscat, fie să îl pun pe jos, să stea copilul pe el să se joace cu jucăriile, fie să îl folosesc în bassinet. Mereu îi găsesc câte un rol şi niciodată nu plec de acasă fără unul;
  • Mâncarea: din fericire, încă alăptez şi lăpticul va fi la discreţie. Dar cum va trebui să servească şi mese solide (plus gustări), iar borcănaşe din comerţ nu i-am dat niciodată fiindcă nu a fost nevoie, o să pregătesc eu de acasă tot: o să fac nişte biscuiţi şi nişte brioşe cu fructe, care merg la mic-dejun sau la gustări, o să sterilizez pentru prânz un borcănel cu legume pe care îl voi încălzi în avion, iar pentru cină o să îi dau iaurt. O să iau şi fructe care nu necesită spălare, de genul banană, avocado sau portocală; 
  • Sticlă cu apă;
  • Jucării: În 16 ore, o să tot aibă timp de jucat, de explorat, de supărat şi, sper eu, de dormit. Dar pentru a-l ţine ocupat mai tot timpul şi pentru a încerca să avem mai multe zâmbete decât tristeţi, am să îi iau câteva jucării preferate şi câteva cărţi Usborne, de care e îndrăgostit. În plus, am cumpărat şi câteva jucării noi pe care o să i le ofer în avion, care o să îl distreze teribil, pentru că în cazul lui Luc orice lucru e minunat dacă e nou. Jucăria de care sunt eu entuziasmată cel mai tare este o tăbliţă magnetică, pe care va putea aşeza diferite animale. Acasă ne-a cam distrus magneţii de pe frigider. Şi o altă şmecherie este o minge gonflabilă, fiindcă acasă adoră să se joace cu mingile. Iar balon mi-e teamă să iau, că dacă îl sparge şi face “bum”, ne dau jos din avion😅
  • Tabletă cu cântecelele preferate: Luc nu a văzut tableta până acum şi tare îmi e că o să o molfăie la început. Dar, în cazurile extreme, când va ajunge să se plictisească sau când va fi nevoit să stea mult timp cu centură, o să o scot la înaintare;
  • Cărucior cât o geantă: cum Andrei o să lucreze în cea mai mare parte a timpului, eu o să trebuiască să mă plimb cu Luc mai mult. Şi pentru o mobilitate eficientă, am ales un cărucior gândit special pentru călătorii,  GB Pockit, care este uşor şi se poate strânge cât o geantă de laptop, ca în poza de mai jos:

www.nichiduta.ro

  • Sistemul de purtare: noi folosim Manduca de la trei luni ale lui Luc şi s-a învăţat să doarmă în ea, în timp ce eu îl dansez şi el suge. Probabil că tot aşa o să facem şi în avion;
  • Perna de gât: după cum spuneam mai sus, el va dormi la mine în braţe mai degrabă decât în bassinet, aşa că o să am nevoie niţel de sprijin;
  • Bluze de alăptare: Luc este înnebunit după lăpticul matern, pe care îl cere destul de des. Şi ca să nu deranjez vizual pe nimeni, mi-am cumpărat două bluze special pentru alăptat. Una va fi pe mine, iar a doua în bagaj, în caz de urgenţă;
  • Câte un hanorac cu glugă pentru mine şi Andrei, tot pentru aerul condiţionat;
  • Acte şi bani.

Cam acesta este bagajul nostru de mână pe avion, pentru un zbor de 16 ore, cu o escală scurtă. Dacă aveţi şi voi sugestii, abia le aştept. 🙂

Sursa fotoFrancesca Tirico, Unsplash

Sunt Alexandra Lopotaru, jurnalist, blogger, autor de carte pentru copii și mama de Luc, un băiețel cu ochi-pelin. Sunt amorezată din Nord până în Sud de familie, scris și poezii, iar cea mai mare dorință este să ne păstrăm cu toții măcar o bucățică din naivitatea, curiozitatea și bunătatea copiilor din noi.

4 Comments

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.