Luna: March,2018

Trei luni în Nepal şi în India. Nişte ‘timp în doi’ mai aveţi?

0 Comentarii
Trei luni în Nepal şi în India. Nişte ‘timp în doi’ mai aveţi?
De ceva timp, înlemnesc ca buşteanul şi salivez ca Luc când îi dau dinţişorii ori de câte ori mă gândesc la o vacanţă. La o vacanţă în doi. Da, da, doar eu cu Andrei. Mă strofoc, dar nu reușesc să îmi amintesc când a fost ultima noastră plecare în lume, singuri. Vă dați seama ce înseamnă asta? Ori stau prost cu memoria, ori a trecut mult timp. Prea mult timp. Singura excursie care îmi vine acum

Îţi mulţumesc pentru răbdare, iubitu

1 Comentariu
Îţi mulţumesc pentru răbdare, iubitu
-Copilul tău va fi întotdeauna pe primul plan, ascultă la mine. Apoi va fi soțul tău și abia apoi vom urma noi, părinții tăi, îmi spunea mama înainte să nasc.  -Nu, nu, nu are cum. Andrei şi Luc vor fi la fel de importanți, o contraziceam. Ce-i drept, în mintea mea, nu avea cum. Îmi era neînchipuit de greu să cred că voi da la o parte vreodată tot ce ştiam să iubesc mai mult până

Mamă de băiat

1 Comentariu
Mamă de băiat
Trebuie să recunosc în faţa voastră că am crezut că o să am fetiţă. Cred că îmi doream asta în subconştient, fiindcă mi se părea mai uşor de crescut decât un băieţel. Credeam că o să am mai mult habar într-ale vieţii, luându-mă pe mine ca reper. Dar și pentru că – să nu râdeți – mă gândeam că la bătrânețe o să mă sune sau o să mă viziteze mai des decât ar face-o un

Dependenţă de copil

0 Comentarii
Dependenţă de copil
Nu ţin minte să fi stat mai mult de trei ore fără Luc până să mă apuc de şcoala de şoferi. De când a fost cât un dovleac, el nu a acceptat suzetă sau biberon, aşa că întotdeauna a trebuit să îi iau după mine. Dar de prin februarie, de când am început orele de condus, m-am trezit că am lipsit de acasă şi zece ore. Zece. Şi în condiţiile astea nu mai aveam cum să

Jocurile copilăriei mele

0 Comentarii
Jocurile copilăriei mele
E lesne de înţeles că, de un timp de vreme, în special de când copilul meu a început să meargă, încep să mă socotesc și eu copil. Prin ochii lui Luc, mă văd cum zburdam și eu prin curtea bunicilor, printre păsări și animale, cum mă cățăram prin toți copacii ca maimuța și mâncam flori de salcâm sau zarzăre verzi și acre (noi le spunem zarzăne!) precum caprele, dar care îmi plăceau la nebunie. Făceam cort

Cine merge la nuntă?

0 Comentarii
Cine merge la nuntă?
Nu am crezut niciodată că o să vină ziua în care o să mă bucur să merg la nunţi. Sau, mai grav, că o să ajung să mă bat pe invitaţii cu ai mei, punându-se problema cine merge şi cine stă acasă cu copilul. Niciodată, pe cuvânt. Până să o avem pe a noastră, nici eu, nici Andrei nu am fost mari colindători de zaiafeturi de căsătorie. Dar părinţii mei – da. Întotdeauna şi mereu. “Obligaţiile”,

Cea mai bună terapie: seara, înainte de culcare

0 Comentarii
Cea mai bună terapie: seara, înainte de culcare
Scriam acum două luni că Luc adoarme, de obicei, dansând şi că tare mi-ar plăcea ca măcar pentru somnul de noapte să îl învăţ să adoarmă în pat. Deşi la început se zvârcolea, se răsucea, ne dădea picioare în cap şi în ochi, pot să vă mărturisesc că după aproximativ 60 de zile de stăruinţă, cu răbdare şi convingere, am reuşit. Acum, aproape cinci din şapte seri îmi adorme la sân, pe saltea. Fără Manduca. Şi

WAHM lansează “Mame care ne inspiră”

0 Comentarii
WAHM lansează “Mame care ne inspiră”
Asociația Work at Home Moms (WAHM) România, o inițiativă socială care susține și promovează atât mamele antreprenoare, cât si mamelele care lucrează de acasă sau ca freelancer, a lansat odată cu primăvara proiectul “Mame care ne inspiră”, o platformă online de cunoaştere, promovare şi expunere a mamelor în profunzime, dincolo de cortină sau de produsele şi serviciile pe care le oferă. De asemenea, iniţiativa doreşte să sublinieze poveşti de succes ale mamelor WAHM chiar din casa

Am fost Bau-Bau fără să vreau

0 Comentarii
Am fost Bau-Bau fără să vreau
Cu turban în cap, cu mască medicală la gură și nas și cu o voce răgușită de la durerea de gât, mi-am speriat copilul la 5 dimineața rău. Rău. Deși pare o scenă dintr-un film prost de comedie, e o scenă din realitatea mea din Voineasa.     Am zăcut la pat zilele astea din cauza gripei, ca niciodată. M-a prins la București înainte cu câteva ore de decolare spre Japonia și, fiindcă m-am gândit numai la copil

Minciunile albe. Ce ne spuneau părinţii acum 20 de ani ca să îi ascultăm

0 Comentarii
Minciunile albe. Ce ne spuneau părinţii acum 20 de ani ca să îi ascultăm
Nu cred că am fost copilul perfect şi nici nu cred că s-a născut încă, dar am fost unul vesel. Acum mai bine de 20 de ani, când cântăream cât o scândură, eram ca un ied lăsat liber pe pajişte, toată ziulica zbenguindu-se pe afară. Eram plină de energie, voioşie, neascultătoare, fără astâmpăr şi atât de curioasă, încât în unele nopţi nu mă fura somnul până nu aflam ce mă măcina. Şi ca să mă tempereze,