Luna: February,2018

De ce vorbim noi, mamele, mult despre copiii noștri

2 Comentarii
De ce vorbim noi, mamele, mult despre copiii noștri
Prin tinereți, adică acum mai bine de un an și o lună, când mă mai întâlneam cu câte o femeie  cu copil, mă minunam cât de mult poate să vorbească despre el într-un timp atât de scurt. Deși poate o întrebam din curtoazie ce mai face, nu puteam pleca până nu aflam la cât s-a trezit micuțul, la cât avea iar să adoarmă, al câtelea dinte urma să îi apară și ce meniu îi pregătise. Ba

Iubire pantagruelică: îmi îndes copilul în suflet şi nu mă mai satur

0 Comentarii
Iubire pantagruelică: îmi îndes copilul în suflet şi nu mă mai satur
Iubirea a fost întotdeauna laitmotivul vieţii mele, fiindcă, vrând-nevrând, m-a însoţit în toţi paşii. Bunicii mei s-au iubit timp de 60 de ani, părinţii mei încă se iubesc enorm, iar eu şi soţul meu suntem de aroape de 13 ani împreună. Din copilărie. Iubirea pentru cărţi m-a făcut să citesc, iubirea pentru versuri m-a făcut să scriu şi doar din iubire pentru viaţă încerc să fiu mai bună. Iar acum, odată cu Luc, iubirea îmi arată

Cum să fii enervant de dulce

3 Comentarii
Cum să fii enervant de dulce
Eram conștientă că omuleții proaspăt apăruți în lume au un atuu definitiv și irevocabil în fața adulților, o anumită specie de drăgălășenie, ascunsă printre degețele, chicoteli sau gângureli pe care nu o mai întâlnești la tot pasul. Doar vedeam și eu copii haioși și fericiți de îmi era mai mare dragul să îi privesc și să îi pupăcesc. Băi, nenică, dar nu mi-am imaginat niciodată că drăgălășenia asta poate fi într-atât de dulce, încât dacă aș

Ep.1. Cum am dus un gândac la un interviu

0 Comentarii
Ep.1. Cum am dus un gândac la un interviu
Recunosc că, oricât mi-ar plăcea mie să stau acasă cu Luc, câteodată îmi lipseşte jobul de jurnalist. Îmi lipseşte să fiu pe teren, serioasă, îmbrăcată tot timpul office şi cu reportofonul după mine ca zgarda după Azorel. Şi din cauza asta, ajung să mă prăbuşesc într-o melancolie superficială, cu mii de gânduri legate de priorităţi şi piramide de importanţă, din care ies doar când îmi dau seama că lumea nu fuge nicăieri. Eu mai am timp

Eveniment. Crizele de furie şi traumele copiilor: cum le gestionăm?

0 Comentarii
Eveniment. Crizele de furie şi traumele copiilor: cum le gestionăm?
Sigur aţi văzut prin oraş copilaşi care se dau cu fundul de pământ şi ţipă că ei vor să zboare. Sigur i-aţi văzut plângând în hohote sau tăvălindu-se prin magazine că vor nu-ştiu-ce jucărie. Ei, bine, deşi din exterior ne-am putea grăbi să aruncăm cu prejudecăţile, în interior este o problemă mult mai profundă.  Aceasta este o perioadă a tantrum-urilor, o perioadă firească, dar dificilă atât pentru copii, care se confruntă cu sentimente noi de furie

Un Marţisor, cu drag şi dor

6 Comentarii
Un Marţisor, cu drag şi dor
Veniți, năluciri scumpe, dorinți, visuri mărețe, Ca păsări călătoare la cuibul înflorit. Veniți de-ngânați vesel a mele tinerețe, Căci steaua fericirii în ochii-mi a lucit… Iubesc și sunt iubit! – Vasile Alecsandri, 8 Mart     *** Ne apropiem cu paşi-gigant de prima lună a primăverii, luna Mărţişorului, pe care am văzut-o întotdeauna ca pe un prilej de a fi mai buni. De a ne trezi din visare şi a fi mai buni. Deşi este considerată şi luna

De la țară la oraș. Cu ce am plecat din Voineasa

0 Comentarii
De la țară la oraș. Cu ce am plecat din Voineasa
Nu știu de ce, dar în copilărie am privit întotdeauna orășenii ca pe niște Feți-Frumoși sau Ilene Cosânzene de pe alte tărâmuri, mult mai importanți și mai interesanți decât noi, oamenii de la țară, din Voineasa. Țin minte că vara veneau destul de mulți copii în tabere sau cu bunicii lor în stațiune, la baza de tratament, și, dacă mai erau și din București, eram în stare să fac și mătănii numai să mă bag cu

Copilul meu e mai bun şi mai iertător decât Papa

0 Comentarii
Copilul meu e mai bun şi mai iertător decât Papa
Mă trezesc de multe ori că îmi contemplez copilul ca pe un tablou în muzeu. Mereu mă întrebam cum pot sta oamenii ore în şir uitându-se la vreo pictură, în care eu vedeam doar un pătrat într-un cerc şi nimic mai mult. Şi poate era considerată şi operă de artă, iar eu treceam ca ignoranta pe lângă ea. Dar se pare că, în sfârşit, mi-am găsit-o şi eu pe a mea. Acum i-am întrecut pe toţi

Diversificarea noastră şi despre cum îi număr gurile de vreo câteva zile

0 Comentarii
Diversificarea noastră şi despre cum îi număr gurile de vreo câteva zile
Notă: este un articol cu experienţă proprie şi nu încurajez în niciun fel să faceţi ca mine. Fiecare trebuie să discute cu medicul 😊 În primele săptămâni de după naştere, ţin minte că eram năucă. Mă speriasem de responsabilitate, de faptul că nu îmi mai recunoşteam viaţa, nu ştiam încotro să o apuc şi, ca să nu îi transmit lui Luc tensiunea mea sufletească, dezvoltasem o tehnică interesantă: ori de câte ori era la mine în

Părinţii sunt jucăria preferată a copiilor. Să nu le-o luăm din mâini

0 Comentarii
Părinţii sunt jucăria preferată a copiilor. Să nu le-o luăm din mâini
Mergeam de-a buşilea pe gresie prin bucatarie, după Luc. Chipurile, trebuia să îl prind. Deşi de vreo două săptămâni a început să îşi ţină echilibrul şi să facă paşi singurel, încă preferă să se târască. Şi cum mergea el dând din funduleţ în stânga şi în dreapta, cum dă peştele din coadă, se mai uita cu sprâncenele ridicate după mine, să vadă ce fac. Vin sau nu vin? Ei, şi când vedea că sunt pe urmele