La noi la Voineasa, la ţară (ştiu, ştiu, mama mă va certa, Voineasa e staţiune, domnule!), abia se aşteaptă o nuntă ca lumea să meargă să petreacă. Abia se aşteaptă un bairam cu sarmale şi păstrăv, cu lăutari şi ţuiculiţă, unde îţi poţi lăsa măcar pentru câteva ore grijile acasă. Părinţii mei nu au fost în multe concedii, pentru că – spunea tata – “avem multe nunţi vara asta, nu se poate”. Aşa că, distracţia era în obligaţii. Sau invers.
Chiar şi la mine la nuntă, un eveniment pe care l-am vrut intim şi restrâns, ai mei puteau să aducă singuri vreo 600 de persoane. Cu toate insistenţele, nu am ajuns acolo. Dar jumătate tot s-au strâns.
Personal, mi-a plăcut să merg doar la nunţile rudelor, cunoscuţilor, prietenilor şi mi-a plăcut să merg de drag, nu doar pentru a întoarce favorul. Mereu mă dichiseam, îmi alegeam ţinute noi, dansam şi – de ce să vă mint – petreceam ca tot românul. Dar de când îl am pe Luc, de când merg cu copilul la astfel de evenimente, lucrurile au luat o altă întorsătură. Aşa că, vă las mai jos câteva puncte de ţinut minte 🙂
Draga mea,
- Ai grijă să nu scoți rujul din geantă decât înainte de a intra în local. Poate nu ştiai, dar copilul tău e mai ceva decât magicianul David Copperfield şi ai să te trezeşti cu rochia pictată.
- Poți liniştită să nu îți mai faci părul. Degeaba te chinuieşti jumătate de oră să îți faci bucle, coc, sarmale, că vine copilul tău şi te trage de el de ți-l face mop.
- De acum poți să respiri uşurată că nu o să mai joci sârbe. Dar vei juca “pituluşu’”, “alergatea” şi “prinde-mă, mamă, dacă poți!”
- Din fericire, nu o să fii unul din invitații aceia care sunt arătați cu degetul că nu se ridică de la masă. O să fii cel pe care nu îl mai găseşte nimeni.
- Somnul copilului va fi cel mai bun pretext să pleci acasă şi să dormi.
- Poţi să renunţi la plic fără probleme şi să îţi iei o sacoşă, un ghiozdan sau o geantă mai mare pentru scutece, şerveţele umede, haine de schimb şi balerini. Ce, credeai că mai poţi sta pe tocuri mult?
- Încearcă să vorbeşti cu mirii, dacă se poate, să nu te pună la masa chiar de lângă Candy bar. Nu, nu. Fie va trebui să stai ca uliul de pază, să nu înfulece numai zahăr, fie nu vei mai putea mânca tu prăjituri pe furiş.
- “Awww, uite de ce merită să vii cu copilul la nuntă”, îţi vei spune când o să dansaţi voi trei, aşa, agale, lipiţi, cu copilul în cârcă sau în braţe. Ca mai apoi, la nicio secundă, să îl auzi ţipând: “joooooos, veau jooooos!”
- Ştii cum sunt lunetiştii ăia care îşi pândesc targetul de pe acoperiş? Aşa să te asiguri tu că ai şervețele uscate în apropiere. Nu pentru că vei plânge de vreo emoţie, ci pentru că vinul cel roşu din paharul vecinului va avea viaţă scurtă.
- Să răspunzi mereu “nu, nu ştiu când vom face al doilea copil!” calm, nu de parcă ai mai fi răspuns de încă 20 de ori.
- Să te înarmezi cu răbdare, că toți vor şti cum se creşte un copil. Mai puțin tu.
Distracţie plăcută!
PS: articolul e un pamflet, trataţi-l ca atare.
Poza: arhivă personală
Cu prietenie,
Alexandra
0
0
0
0
