Browse posts tag by somn

De ce iubesc să îmi adorm eu copilul

0 Comentarii
De ce iubesc să îmi adorm eu copilul
Iubesc să îmi adorm copilul. Fie dansând, fie în balansoar, fie citind, toate în timp ce îl alăptez. Ador să îi privesc cusăturile feței, să îi număr genele-ntoarse, să mă scufund în ochii lui pelin. Iubesc să îmi adorm copilul. Să mă uit ca oaia la vițel şi să mă minunez că nu înțeleg. Nu înțeleg cum de poate Luc să fie atât de frumos. Cu ce praf de lună s-a acoperit? De pe ce stea

Mai stai puţin la mine în braţe, vrei?

0 Comentarii
Mai stai puţin la mine în braţe, vrei?
Încă de pe vremea când Luc avea capul cât o prună și mânuțele cât păstăile, cei din jur mă sfătuiau să nu îl învăț în brațe. Că va ajunge un alintat, iar eu – o cocoșată. Pe atunci nici nu știam exact pe ce planetă sunt și ce am de făcut, darămite să mă mai gândesc ce ar presupune învățatul lui în brațe. Dar bănuiam că e ceva de speriat dacă -nu unul- ci cinci-șase oameni

Cea mai bună terapie: seara, înainte de culcare

0 Comentarii
Cea mai bună terapie: seara, înainte de culcare
Scriam acum două luni că Luc adoarme, de obicei, dansând şi că tare mi-ar plăcea ca măcar pentru somnul de noapte să îl învăţ să adoarmă în pat. Deşi la început se zvârcolea, se răsucea, ne dădea picioare în cap şi în ochi, pot să vă mărturisesc că după aproximativ 60 de zile de stăruinţă, cu răbdare şi convingere, am reuşit. Acum, aproape cinci din şapte seri îmi adorme la sân, pe saltea. Fără Manduca. Şi

Ce să faci mai întâi când îți doarme copilul

0 Comentarii
Ce să faci mai întâi când îți doarme copilul
Se știe, dar nu strică să reiterez pentru neexperimentați că timpul liber al femeilor s-a comprimat de când au devenit mame. S-a micșorat cumplit, a intrat la apă, a fost presat de o forţă uriaşă a naturii până a ajuns un păduche. Iar dacă mai ai şi un copil care nu îţi prea doarme la prânz, s-a evaporat de tot şi șansele sunt slabe să îl reînvii cu rugăciuni. Singura scăpare este soţul (bine, asta dacă

Dimineți cu clar de fericire. Dimineți cu Luc

1 Comentariu
Dimineți cu clar de fericire. Dimineți cu Luc
Până să apară frate-meu în familie, adică până pe la vreo cinci ani, eu am dormit cu părinții. Nu înțelegeam ideea de a fi singur când puteai fi împreună. Țin minte că, dacă aveam vreo păpușă rătăcită, somnul nu mă fura până nu o găseam și o puneam lângă umărul altei păpuși. Îmi părea rău să o las singură. Ei, și se pare că Luc îmi seamănă. Îmi seamănă bine. A refuzat din capul locului să