Browse posts tag by Luc

Vreau să fiu mama pe care nu ar schimba-o niciodată

0 Comentarii
Vreau să fiu mama pe care nu ar schimba-o niciodată
Când era Luc mai mititlel, obişnuiam să mă uit mereu cu coada ochiului la alţi copii să văd cum şi în ce fel diferă faţă de el. Analizam involuntar greutatea, înălţimea, spiritul, râsul, agilitatea, veselia lor şi le comparam cu ale lui Luc. Ştiam antica teorie – că toţi prichindeii au ritmul lor de dezvolare şi desfăşurare – dar nu mă puteam abţine. Şi pe Luc îl socoteam întotdeauna învingător, cu o bucurie lăuntrică explozivă şi

Copilul meu e operă de artă. Nu mă mai satur să îl privesc

2 Comentarii
Copilul meu e operă de artă. Nu mă mai satur să îl privesc
Mă trezesc de multe ori că îmi contemplez copilul ca pe un tablou dintr-un muzeu diacronic. Mereu mă întrebam cum pot sta oamenii ore în şir, în picioare, cu o sete curioasă, uitându-se la vreo pictură prețioasă, în care eu nu vedeam decât un pătrat într-un cerc şi nimic mai mult. Poate era considerată şi operă de artă, iar eu treceam ca ignoranta pe lângă ea. Dar se pare că, în sfârşit, mi-am găsit-o şi eu

Cine e pe primul loc în viaţa mamei: copilul sau soțul?

2 Comentarii
Cine e pe primul loc în viaţa mamei: copilul sau soțul?
Am citit acum câteva săptămâni pe unul dintre grupurile de mămici o întrebare destul de profundă, sensibilă şi cumva capcană: cine ar trebui să primeze în viața unei mame? Copilul sau soţul? Deşi m-am bucurat cumva să observ că peste 90% dintre mămici au considerat că prichindelul este de departe cea mai importantă fiinţă din viaţa lor, fiindcă am dezvoltat o sensibilitate crescută (acută chiar!) faţă de copii, m-am priponit în coate, mi-am privit băieţii, atât

Cum e să fii singurul cuplu cu copil la o petrecere

9 Comentarii
Cum e să fii singurul cuplu cu copil la o petrecere
În ultimul timp, eu şi soţul meu am reuşit să mai ieşim în oraş cu Luc şi stăm chiar mai mult de trei-patru ore la câte o petrecere, fiindcă, la un an şi cinci luni, copilul e deja mai independent şi mai înţelegător, dacă se poate spune asta. Nu se mai frustrează aşa de mult, înţelege când nu îi permitem să facă un lucru şi, de cele mai multe ori, acceptă cu uşurinţă. Nu ştiu cum

Nu, nu mă mai compar cu nimeni

3 Comentarii
Nu, nu mă mai compar cu nimeni
Când era Luc mai mititlel, obişnuiam să mă uit mereu cu coada ochiului la alţi copii să văd cum şi în ce fel diferă faţă de el. Analizam involuntar greutatea, înălţimea, spiritul, râsul, agilitatea, veselia lor şi le comparam cu ale lui Luc. Ştiam antica teorie – că toţi prichindeii au ritmul lor de dezvolare şi desfăşurare – dar nu mă puteam abţine. Şi pe Luc îl socoteam întotdeauna învingător, cu o bucurie lăuntrică explozivă şi

Am plâns în fața copilului meu. Am greşit?

0 Comentarii
Am plâns în fața copilului meu. Am greşit?
Am depăşit demult limita admisă de sensibilitate. De când îl am pe Luc mai exact. Chiar dacă şi înainte mă mai smiorcăiam, mai plângeam la seriale, din cauza vreunei gâlcevi sau din te-miri-ce motiv, acum parcă lacrimile mi se întețesc mai des. Reacționez adânc emotiv la orice informație negativă, în special la cele ce țin de copii sau pui de animale – aşa că prefer să nu mai aud nimic. Dar ce e fascinant e că

Cum a fost zborul de 16 ore cu un copil de un an și patru luni

1 Comentariu
Cum a fost zborul de 16 ore cu un copil de un an și patru luni
Prima întrebare pe care am primit-o de la familie, cunoscuți și cititori – și pe bună dreptate – a fost cum s-a descurcat Luc, copilul meu frumos de un an și patru luni, pe avion. Bucureşti – Tokyo, 16 ore, cu o escală scurtă în Doha. A plâns? A rezistat? Cum i-am distras atenția? În condițiile în care, după cum vă spuneam, este și la un puseu de creștere, unde vrea doar la mine în brațe,

Prima criză de furie a lui Luc chiar în centrul Tokyo-ului

0 Comentarii
Prima criză de furie a lui Luc chiar în centrul Tokyo-ului
Sigur aţi văzut prin oraş copilaşi care se dau cu fundul de pământ şi ţipă că ei vor să zboare. Sigur i-aţi văzut plângând în hohote sau tăvălindu-se prin magazine că vor nu-ştiu-ce jucărie. Ei, bine, i-am văzut şi eu şi – cu o atitudine de om necunoscător şi superficial –  scuipam în sân şi spuneam rapid o rugăciune ca nu care cumva să mi se întâmple şi mie. Dar pe la vreo nouă luni ale

Îmi pare rău că va uita

7 Comentarii
Îmi pare rău că va uita
De multe ori sunt sucită. Știu că e frumos să vezi mereu partea plină a paharului (de vin), dar câteodată îmi e mult mai la îndemână să o văd pe aia goală. Nu știu de ce, dar creierul meu așa funcționează. Mai pune și răul înainte, îmi face plan de rezervă la planul de rezervă, organizează totul în detaliu din timp exagerat, iar atunci când sunt extrordinar de fericită (taman atunci!) găsește sigur prin cotloanele lui

Curcubeu. Idei de decor pentru tăierea moţului acasă

0 Comentarii
Curcubeu. Idei de decor pentru tăierea moţului acasă
Despre petrecerea de un an a lui Luc am scris în ianuarie, când a avut loc, dar rămăsese să revin cu decorul în detaliu pe care l-am avut, fiindcă m-au rugat câteva mămici să le mai dau idei. Până să mă mobilizez eu, probabil că au şi tăiat moţurile prichindeilor, dar aţi văzut -sper- că îmi e mult mai la îndemână să scriu despre ce gândesc decât despre ceea ce fac. Şi totuşi, să nu rămân