Browse posts tag by legatura mama si fiu

Iubirea de mamă, infinit divizibilă

0 Comentarii
Iubirea de mamă, infinit divizibilă
Eram afară la zăpadă și ne băteam cu bulgări, când soțul meu a început să discute cu părinții lui. Și nu despre cât de rece și moale e zăpada, ci dacă aceasta este infinit divizibilă sau nu. Concluzia lor a fost că nu, că dacă vorbești de materie în sine pui din start o limitare. Că totul se reduce la atom, la quark, deși și aici se nasc discuții. Creierașul meu îi înțelegea, dar inima cocea

Timp cu copilul meu

2 Comentarii
Timp cu copilul meu
Fiindcă azi m-am bucurat de părul lui de puf, ce a crescut și mi-a gâdilat nasul când l-am pupat, Fiindcă azi s-a ascuns după mine ca un bursuc, m-a strâns tare de colanți și m-a rugat să îl iau în “bațe” când i-a vorbit vecina ce tăia lemne cu drujba, Fiindcă azi ne-am uitat amândoi pe pozele de când era el mic și s-a recunoscut, Fiindcă azi am desenat linii și cercuri în zăpadă, Fiindcă azi

Şi mamele au voie să primească iubire și încurajări, nu doar să le ofere

0 Comentarii
Şi mamele au voie să primească iubire și încurajări, nu doar să le ofere
Copilul meu e răcit de câteva zile. Muci și tuse doar, fără febră. Dar este pentru prima oară când îl aud tuşind în cele 22 de luni ale lui. Știu, poate că e o nimica toată, poate că e doar o banală răceală (mâine abia avem programare la medic), dar fiind pentru întâia dată pentru el, întâia dată pentru mine, parcă îmi rupe mie câte o venă ori de câte ori tușește. Ba chiar, când îl

Ești al meu?

2 Comentarii
Ești al meu?
Te adulam azi, în mașină, ca pe o sculptură de-ale lui Michelangelo sau ca pe un tablou de-ale lui Dali. Mă uitam la tine cum dormi dumnezeiește. Nu știu de ce, dar când pacea te cuprinde pe tine, pe mine mă poartă în liniștire și mai mult. Simt un gol de plin, paradoxal. Buzele mi se schimonoseau într-o sclipire de zâmbet și puneam capul pe scaunul tău, să îți simt fruntea și să mă asigur că

Copilul meu e operă de artă. Nu mă mai satur să îl privesc

2 Comentarii
Copilul meu e operă de artă. Nu mă mai satur să îl privesc
Mă trezesc de multe ori că îmi contemplez copilul ca pe un tablou dintr-un muzeu diacronic. Mereu mă întrebam cum pot sta oamenii ore în şir, în picioare, cu o sete curioasă, uitându-se la vreo pictură prețioasă, în care eu nu vedeam decât un pătrat într-un cerc şi nimic mai mult. Poate era considerată şi operă de artă, iar eu treceam ca ignoranta pe lângă ea. Dar se pare că, în sfârşit, mi-am găsit-o şi eu

N-am fost pregătită să fiu mamă. M-a învățat el

0 Comentarii
N-am fost pregătită să fiu mamă. M-a învățat el
Cine mă cunoaște, știe că am fost dintotdeauna puerilă, ușor iresponsabilă, cu capul în toți norii și cum, necum, m-am descurcat să fiu un copil mare până când m-am măritat. Nici în timpul sarcinii nu m-am schimbat grozav. Vă spun, erau ceasuri în care nici nu realizam că sunt însărcinată. Nu conștientizam, dar nu pentru că nu voiam copil. Nu, nu. Ci pentru că eram adânc fixată, cu o ancoră, într-o nuvelă în care eroul se

De ce sunt mai norocoasă decât soţul meu

4 Comentarii
De ce sunt mai norocoasă decât soţul meu
Într-o seară, ne-am pus să dormim toți trei, cu Luc între noi, când copilul a început să se zvârcolească și să se răsucească până s-a urcat pe pieptul soţului meu, Andrei. A stat cu capul pe inima lui vreo zece secunde, apoi a revenit la mijloc, la pieptul meu, să sugă până să îl răpească somnul. Și deodată îl aud pe Andrei că îmi spune ceva fantastic, cu regret emoţionant: -Doamne, iubita, ce frumos trebuie să

Fluturi în stomac

3 Comentarii
Fluturi în stomac
Doamne, Dumnezeule! Uitasem complet de senzația de fluturi în stomac până dăunăzi, când, Luc, copilul meu, m-a pupat cu o căldură mai mare decât a Soarelui. Cu o căldură de mi-a închis și mi-a deschis sufletul ca pe o ușă bătută de vânt. Râdeam, ne gâdilam şi ne giugiuleam pe saltea, cum facem de obicei când se trezeşte, şi mi-a prins deodată obrajii cu mânuţele. Mi-a luat apoi fiecare părticică din faţă (în afară de gură,