Browse posts tag by bunici

Mamaia mea şi ciorapii de lână

0 Comentarii
Mamaia mea şi ciorapii de lână
Mamaia mea a murit acum câțiva ani. M-a durut atât de tare, încât mi-am scos din minte ziua, luna, anul şi refuz să mi le amintesc. Sigur, dacă ar trebui să mă gândesc, măcar puțin, aş pune direct degetul pe calendar. Dar permiteți-mi să nu. Ea a fost, fără doar şi poate, inima şi scotchul întregii familii: patru copii, 11 nepoți, opt strănepoți pe atunci. Luc ar fi fost al zecelea. Ea ne lega efectiv. Ea

Dependenţă de copil

0 Comentarii
Dependenţă de copil
Nu ţin minte să fi stat mai mult de trei ore fără Luc până să mă apuc de şcoala de şoferi. De când a fost cât un dovleac, el nu a acceptat suzetă sau biberon, aşa că întotdeauna a trebuit să îi iau după mine. Dar de prin februarie, de când am început orele de condus, m-am trezit că am lipsit de acasă şi zece ore. Zece. Şi în condiţiile astea nu mai aveam cum să

De ce visam eu oare să devin Om Mare?

0 Comentarii
De ce visam eu oare să devin Om Mare?
De ce visam eu oare Să devin om mare? Când azi mă tot gândesc Cum să mă trezesc Să fiu iarăşi mic Mai copilărind un pic… *** Când eram la grădinţă, eram atât de scundă şi schiloadă, că mi se vedeau venele indigo pe picioare şi, drept urmare, eram poreclită în mai multe feluri şi chipuri. Chipuri drăguţe, dacă stau bine să mă gândesc acum, însă atunci îmi displăceau. Mai toţi copiii îmi spuneau “biscuite-n dungă”,

Joaca de-a familia și modelele care mă inspiră: bunicii și părinții

0 Comentarii
Joaca de-a familia și modelele care mă inspiră: bunicii și părinții
Nu m-am gândit niciodată că o să îmi placă așa de mult nuvela în care eu sunt mama, Andrei e tata și Luc e copilul. Nu prea m-am gândit la postura asta înainte să mă văd în fața faptului împlinit, v-am mai spus. Mă mai jucam când eram mică de-a familia prin fața blocului, unde aveam bani din frunze și prăjituri din noroi, decorate cu petale de flori. Și cam atât. Oricum, țin minte că adesea