Browse category by Trairi

Cea mai preţioasă putere a unei mame

0 Comentarii
Cea mai preţioasă putere a unei mame
Scriam în articolul trecut că e bine să ne consolăm copiii când se lovesc şi să nu îi dojenim cu vorbe precum “ţi-am spus eu că te lovești” sau, mai rău, “aşa îţi trebuie dacă nu mă asculţi”. Dar abia azi, gândindu-mă din senin la text, mi-am dat seama că pierdusem din vedere exact chintesența lui. Pierdusem din vedere puterea preţioasă a unei mame. O putere ce izvorăşte din cea mai pură iubire, din cea mai

De ce îmi e teamă să îmi crească altcineva copilul

0 Comentarii
De ce îmi e teamă să îmi crească altcineva copilul
M-am decis şi m-am răzgândit să scriu acest text de cel puţin 123 de ori. Îl am pe suflet demult, îmi creşte ca o ciupercă pe piele tot de-atât. Mi-a fost teamă să scotocesc prin dulapul minții amintiri care poate dor, care poate mă fac de râs. Dar cred că dorinţa de a ajuta oamenii care mă citesc e mai mare decât ego-ul meu. E mai mare decât mine. Scriu, așadar, îndoit, cu speranța că pot

Paradoxul unei mame: să te bucuri că-l vezi cum creşte, dar să suspini că nu mai e bebeluş

2 Comentarii
Paradoxul unei mame: să te bucuri că-l vezi cum creşte, dar să suspini că nu mai e bebeluş
Nu știu ce se întâmplă, dar odată cu al meu copil am devenit mult mai sensibilă, mult mai gânditoare și în sinea mea filozofez de îi întrec pe Platon și Aristotel. Iar cu emoția, cu ea stau prost. Rău de tot. Văd pe stradă o pisică mieunând și instantaneu mă gândesc sau mă întreb dacă are parte de iubire, afecțiune, hrană. Dacă are pe cineva. Și ca să îmi fie mie bine, mă gândesc că are.

Noi facem minuni

4 Comentarii
Noi facem minuni
Sigur v-ați întâlnit cu vechi amici pe stradă, care tocmai au venit din Bahamas. Care tocmai merg în club, care tocmai au terminat un serial, un curs sau o carte. Care vor să plece în weekend la pescuit sau la munte, dar nu s-au decis încă. Prieteni care îți povestesc cât de active sunt viețile lor sociale şi culturale, care se pot relaxa la un cocktail sau pot merge la teatru oricând. Când vor. Care îți

Ziua pe care nu ai cum să o uiți vreodată

2 Comentarii
Ziua pe care nu ai cum să o uiți vreodată
  -Ia-l, zise asistenta, punându-mi-l în brațe. -Gata? -Gata, mamă, poți să-l iei acasă. L-am spălat, l-am îmbrăcat cu hainele de mi le-ai dat, în afară de maioul ăsta alb. De acum, te descurci singură, spuse și îmi închise ușa în nas. Am rămas pentru câteva secunde înlemnită în fața salonului de alăptare cu Luc în brațe. O greutate ca o bilă de tun mi-a căzut din inimă în picioare. De acum, trebuia să mă “descurc

Când pentru restul lumii nu înseamnă nimic, dar pentru noi – totul

0 Comentarii
Când pentru restul lumii nu înseamnă nimic, dar pentru noi – totul
La începutul lui Septembrie, doi prieteni din România au venit la noi, în Tokyo, pentru două săptămâni. Deşi aveam niscaiva emoții pentru ambele tabere, pe de o parte că Luc a început să se ruşineze (chiar sperie uneori!) de adulți, iar pe de alta că amicii mei nu au copii şi nu au mai petrecut niciodată atât de mult timp lângă un puşti de nici doi ani, activ precum un bondar, totul a mers ca uns

De ce aş evita comparațiile între frați

0 Comentarii
De ce aş evita comparațiile între frați
Ştiți că eu nu ofer sfaturi prea multe. Blogul meu este descriptiv, narativ şi mai puțin informativ. Însă, atunci când cred că pot ajuta empiric, prin exemple clare, concrete, cu subiect şi predicat, pentru a evita specifice sau eventuale greşeli, o fac cu cele mai bune intenții. Unul dintre gândurile mele de astăzi se îndreaptă către familiile cu mai mulți copii. Noi încă mai aşteptăm, simțim că am ajuns într-un punct în care ne este atât

Vreau să fiu mama pe care nu ar schimba-o niciodată

0 Comentarii
Vreau să fiu mama pe care nu ar schimba-o niciodată
Când era Luc mai mititlel, obişnuiam să mă uit mereu cu coada ochiului la alţi copii să văd cum şi în ce fel diferă faţă de el. Analizam involuntar greutatea, înălţimea, spiritul, râsul, agilitatea, veselia lor şi le comparam cu ale lui Luc. Ştiam antica teorie – că toţi prichindeii au ritmul lor de dezvolare şi desfăşurare – dar nu mă puteam abţine. Şi pe Luc îl socoteam întotdeauna învingător, cu o bucurie lăuntrică explozivă şi

Mamaia mea şi ciorapii de lână

0 Comentarii
Mamaia mea şi ciorapii de lână
Mamaia mea a murit acum câțiva ani. M-a durut atât de tare, încât mi-am scos din minte ziua, luna, anul şi refuz să mi le amintesc. Sigur, dacă ar trebui să mă gândesc, măcar puțin, aş pune direct degetul pe calendar. Dar permiteți-mi să nu. Ea a fost, fără doar şi poate, inima şi scotchul întregii familii: patru copii, 11 nepoți, opt strănepoți pe atunci. Luc ar fi fost al zecelea. Ea ne lega efectiv. Ea

Iubirea pantagruelică. Prea mult strică?

0 Comentarii
Iubirea pantagruelică. Prea mult strică?
Iubirea a fost întotdeauna laitmotivul vieţii mele, fiindcă, vrând-nevrând, m-a însoţit în toţi paşii. Bunicii mei s-au iubit timp de 60 de ani, părinţii mei încă se iubesc enorm, iar eu şi soţul meu suntem de 13 ani împreună. Din copilărie. Iubirea pentru cărţi m-a făcut să citesc, iubirea pentru versuri m-a făcut să scriu şi doar din iubire pentru viaţă încerc să fiu mai bună. Iar acum, odată cu Luc, iubirea îmi arată o altă