Browse category by Trairi

Şi mamele au voie să primească iubire și încurajări, nu doar să le ofere

0 Comentarii
Şi mamele au voie să primească iubire și încurajări, nu doar să le ofere
Copilul meu e răcit de câteva zile. Muci și tuse doar, fără febră. Dar este pentru prima oară când îl aud tuşind în cele 22 de luni ale lui. Știu, poate că e o nimica toată, poate că e doar o banală răceală (mâine abia avem programare la medic), dar fiind pentru întâia dată pentru el, întâia dată pentru mine, parcă îmi rupe mie câte o venă ori de câte ori tușește. Ba chiar, când îl

Ești al meu?

2 Comentarii
Ești al meu?
Te adulam azi, în mașină, ca pe o sculptură de-ale lui Michelangelo sau ca pe un tablou de-ale lui Dali. Mă uitam la tine cum dormi dumnezeiește. Nu știu de ce, dar când pacea te cuprinde pe tine, pe mine mă poartă în liniștire și mai mult. Simt un gol de plin, paradoxal. Buzele mi se schimonoseau într-o sclipire de zâmbet și puneam capul pe scaunul tău, să îți simt fruntea și să mă asigur că

Când ai nevoie doar de două mânuțe pe obraz

2 Comentarii
Când ai nevoie doar de două mânuțe pe obraz
Zilele acestea am fost cam absentă prin casă, fiindcă m-am ocupat de lansarea primei mele cărți publice pentru copii, “De unde ştii cum mă cheamă?”. Sigur, un eveniment frumos, care mi-a adus aer proaspăt şi curaj de a merge mai departe, dar mi-a luat din timpul meu cu Luc. Vineri, spre exemplu, m-am ascuns într-un colț, cu telefonul în mână, să răspund tuturor celor care îmi scriau, mă felicitau, mă întrebau dacă mai sunt locuri. Nu

Când copiii se fac din ce în ce mai mari, iar noi…din ce în ce mai mici

0 Comentarii
Când copiii se fac din ce în ce mai mari, iar noi…din ce în ce mai mici
Nu ţin minte să fi stat mai mult de trei ore fără Luc până să mă apuc la începutul anului de şcoala de şoferi. De când a fost cât un dovleac, el nu a acceptat suzetă sau biberon, aşa că întotdeauna a trebuit să îi iau după mine. Dar de prin februarie, de când am început orele de condus, m-am trezit că am lipsit de acasă şi zece ore. Zece. Şi în condiţiile astea nu mai

Copilul meu râde şi cu fundul. Şi asta fac şi eu datorită lui

1 Comentariu
Copilul meu râde şi cu fundul. Şi asta fac şi eu datorită lui
Anul trecut, la nouă luni fără o zi, am fost amândoi cu Luc la pediatru, fiindcă am crezut că are autism (nu, nu are!). Și asta din cauza unui articol de pe internet, în care am citit simptomele condiției şi am asociat câteva dintre ele cu comportamentul lui,  printre care învârtitul mânuțelor (s-a dovedit a fi de fapt entuziasm) și datul cu capul de pereți (voia să pupe, de fapt, nişte abţibilduri de pe pereţi). Am

O floare de Nu-mă-uita

0 Comentarii
O floare de Nu-mă-uita
Mă uitam azi-dimineață la copilul meu cum se hârjonea cu taică-su. Stătea pe spate, pe canapea, cu picioarele în sus, iar Andrei îl amentința că îl va prinde ursulețul nostru mare, de pluş. Când pufoşenia chiar i se apropia de nas, îl pufnea distracția. Râdea cu o poftă de te făcea şi pe tine să crezi că eşti gâdilat. Să râzi la fel. În acel ceas, mintea mea iar a colindat punctele cardinale şi s-a aşezat

Înțărcarea pe timp de noapte sau despre cum schimbările pot fi şi bune

6 Comentarii
Înțărcarea pe timp de noapte sau despre cum schimbările pot fi şi bune
Inițial, ziceam că nu o să vă povestesc nimic. Că nu o să vă povestesc cum am plâns în ultimele nopți, alături de copilul meu, fiindcă nu îl mai alăptez după ce adoarme. Nu mai avem voie, are dințișorii de sus tociți, demineralizați, iar ca să evităm o infecție şi să mai salvăm ce a rămas din ei, nu mai poate bea decât apă pe timpul nopții. Dacă vă întrebați, nu laptele matern a fost problema,

Cea mai preţioasă putere a unei mame

0 Comentarii
Cea mai preţioasă putere a unei mame
Scriam în articolul trecut că e bine să ne consolăm copiii când se lovesc şi să nu îi dojenim cu vorbe precum “ţi-am spus eu că te lovești” sau, mai rău, “aşa îţi trebuie dacă nu mă asculţi”. Dar abia azi, gândindu-mă din senin la text, mi-am dat seama că pierdusem din vedere exact chintesența lui. Pierdusem din vedere puterea preţioasă a unei mame. O putere ce izvorăşte din cea mai pură iubire, din cea mai

De ce îmi e teamă să îmi crească altcineva copilul

0 Comentarii
De ce îmi e teamă să îmi crească altcineva copilul
M-am decis şi m-am răzgândit să scriu acest text de cel puţin 123 de ori. Îl am pe suflet demult, îmi creşte ca o ciupercă pe piele tot de-atât. Mi-a fost teamă să scotocesc prin dulapul minții amintiri care poate dor, care poate mă fac de râs. Dar cred că dorinţa de a ajuta oamenii care mă citesc e mai mare decât ego-ul meu. E mai mare decât mine. Scriu, așadar, îndoit, cu speranța că pot