Browse category by Povestiri

Când simți că nu mai ai răbdare, să ai cea mai mare răbdare din lume

0 Comentarii
Când simți că nu mai ai răbdare, să ai cea mai mare răbdare din lume
Dacă ar fi să pun degetul pe unul dintre capitolele care mă ajută acum să funcționez la reala capacitate ar fi, fără doar şi poate, somnul. Sigur, prin tinereți, în facultate, rezistam şi eu cu trei ore dormite din 72, iar anumite persoane au nevoie doar de moțăieli de 20 de minute toată viața, fiind apoi fresh (tatăl meu, spre exemplu, care lucrează zi şi noapte). Dar eu – nu. Eu trebuie să dorm. De vreo

Părinţii sunt jucăria preferată a copiilor

2 Comentarii
Părinţii sunt jucăria preferată a copiilor
Luc nici nu învățase să se rostogolească bine de pe spate pe burtă că eu mă și interesam de jucării. Citind diverse articole, în special cele care promovau educația Montessori, am aflat că nu este indicat să iei copiilor jucării multe, proaste și, implicit, ieftine, ci puține, bune și un pic mai scumpe (nu am mai găsit sursa). Se recomandă jucării pasive care să stimuleze creativitatea și imaginația copilului, din materiale cât mai naturale, în special

Cât de scumpe sunt fructele şi legumele în Tokyo

0 Comentarii
Cât de scumpe sunt fructele şi legumele în Tokyo
Nu mă gândeam vreodată că am să folosesc un măr două zile. Să tai o jumătate din el, să fac o budincă la cuptor pentru copil şi pe cealaltă jumătate să o păstrez la frigider, pentru a doua zi. Când acasă am un pom întreg la botul calului. Am râs isteric, am spus “Doamne, măiculița mea!” de zece ori şi m-am resemnat. De ce? Pentru că legumele şi fructele în Tokyo sunt foarte scumpe de te

“My family is everything” sau despre cum un nepalez, la limita sărăciei, era un fericit

2 Comentarii
“My family is everything” sau despre cum un nepalez, la limita sărăciei, era un fericit
La 24 de ani, după o perioadă în care încrederea mea de sine se afla la linia de plutire, după o perioadă în care gândurile profesionale nu se limpezeau, iar creierul era în permanență în căutare de reminiscențe care să îmi ridice moralul (toți avem cumpene existențiale la un moment dat!), am făcut totuși o alegere înțeleaptă şi am plecat trei luni în lume (o lună în Nepal, două în India) alături de Andrei, iubitul meu

“Mama” şi “mami” există şi în japoneză

2 Comentarii
“Mama” şi “mami” există şi în japoneză
Eram în unul dintre cele mai frumoase parcuri din Tokyo, Ueno, și admiram în sinea mea prichindeii japonezi, cu păr drept, negru întunecat, breton până la sprâncene și fața albă ca orezul. Și apoi îl priveam pe Luc, cu părul vâlvoi, pielea bronzată și vânjos cum încerca să le intre în grații și să îi imite. Îi striga pe limba lui, ei răspundeau pe limba lor și își zâmbeau complice unii altora de parcă înțeleseseră gluma.

N-ai vrea să te dai pe toboganul din parc cu copilul tău?

6 Comentarii
N-ai vrea să te dai pe toboganul din parc cu copilul tău?
Un parc în Tokyo, Shinagawa. Un simplu parc prin sud-vestul oraşului. Spun simplu, deşi el este complex şi frumos, pentru că nu este unul dintre cele mai mari, renumite. Este cel în care ne facem noi veacul de când am ajuns aici, fiind aproape de casă. Şi data trecută, şi acum, am observat că parcurile lor publice pentru copii sunt precum parcurile noastre de aventură, pentru care plăteşti accesul. Aici, aşa sunt toate, peste tot, gratis.

Dacă ne-am certa şi ne-am ierta precum copiii, lumea s-ar mai lumina un pic

2 Comentarii
Dacă ne-am certa şi ne-am ierta precum copiii, lumea s-ar mai lumina un pic
Nu ştiu dacă vi se pare că scriu fantasmagorii sau, dimpotrivă, lucruri de o banalitate cumplită, dar simt nevoia să expun truisme sub o formă sau alta pentru a le sublinia importanța. Pentru că, pare-mi-se mie, unele chestiuni sunt atât de evidente, că le pierdem din vedere. Cum este şi subiectul de față: cearta dintre oameni. Gâlcevi care, de cele mai multe ori, rănesc inimi, strică relații, îmbătrânesc suflete doar pentru că ne este greu să

Cea mai mare grijă a mea e să am un copil fericit

0 Comentarii
Cea mai mare grijă a mea e să am un copil fericit
Înainte să îl am pe Prințul Luc din Bebelonia, credeam că am griji adevărate. Mã durea capul zile întregi dacă greşeam ceva prin vreun articol la revista la care lucram, mă mai bosumflam când nu aveam bani de excursii şi mergeam numai pe munți cu cortul, plângeam dacă mă certam cu cineva drag, mă stresam dacă luam notă mică la examene, mă întristam chiar când nu găseam o perdea care să se potrivească (sic!) cu nu

Nu vreau un viitor mai bun. Vreau un prezent mai bun şi un viitor extraordinar

0 Comentarii
Nu vreau un viitor mai bun. Vreau un prezent mai bun şi un viitor extraordinar
Eu nu m-am considerat niciodată un exemplu de om, de mamă, de femeie, de adult, de copil, de soră, de soție. Nu mi se pare că sunt vreo strălucită într-ale intelectului, frumuseții, scrisului și nici nu îmi doresc să fiu. Ceea ce îmi doresc însă, cu mâna pe inimă și din toate sufletele de există, este să fiu un om bun și fericit. Ca să îmi cresc copilul bun și fericit. Unde? Într-o țară asemenea. De

Oriunde, dar împreună. Chiar şi în Japonia

2 Comentarii
Oriunde, dar împreună. Chiar şi în Japonia
La noapte plecăm iar în Japonia, pentru două luni jumătate. Cu Luc. Trebuia marțea trecută, dar copilul meu a făcut o infecție virală chiar în ziua decolării (nu e prima oară când ni se întâmplă) şi am reuşit să reprogramăm zborul. Pentru cine nu ştie, noi am mai reuşit să mai ajungem acolo în mai, două săptămâni, când Andrei ne-a luat cu un interes ascuns. Să ne arate cât este de frumos şi să ne convingă