Browse category by Amintiri

Poate am norocul să nu mi se facă dor…

6 Comentarii
Poate am norocul să nu mi se facă dor…
Nu ştiu dacă vi s-a întâmplat şi vouă, dar, uneori, eu mă trezesc că visez cu ochii deschişi. Mă trezesc cu sentimente de dor în mine şi îmi închipui fel de fel de amintiri. Mă las răpită de imagini fugitive, tardive, demult apuse, dar nostalgic de frumoase. Şi, deşi în realitate poate mă pierd zece-douăzeci de secunde, mi se pare că în trecutul minții mă scufund ore bune. Mi se face dor de copilărie, de prietenii

Copilăria mea și fânul  

4 Comentarii
Copilăria mea și fânul   
În general, cred că știți că viața la țară are farmecul ei, dar credeți-mă când vă spun că în Voineasa, acum 20 de ani, copilăria mea a fost de-a dreptul rememorabilă. Vrednică, fandosită și dichisită chiar, cu muzică populară, cort din pături, păduri de brazi pentru cazemate, baraje din pietre pe râuri, păpuși din haine, palete din scânduri și prăjituri din noroi. Nu aveam noi mall-uri sau parcuri de distracții, dar aveam hambare, poduri și curtea

Ce-ar fi dacă nu ne-am număra anii?

4 Comentarii
Ce-ar fi dacă nu ne-am număra anii?
Ieri a fost ziua de naştere a soțului meu. Prieteni, copii, gălăgie veselă şi bucuria de a fi împreună. Familie, iubire, cadouri şi dorințe. Şi tort. Şi cum ne bucuram noi de noi, mi-am adus aminte de Halijah, un tânăr indian pe care l-am cunoscut în unul din deşerturile Indiei şi care nu ştia câți ani are. Nu ştia – şi nici părinții lui nu au notat în calendar – ziua în care s-a născut. Evident,

0 Comentarii
Aseară am fost pe la tataie al meu și m-am dus să-i iau apă. Deși are opt decenii și niște bătături în picior de nu îl lasă să meargă, e mereu vâj. Taie lemne, hrănește animalele, duce vaca zilnic la păscut și o mai și ia. Se mai priponește de un toiag când respiră mai greu, fiindcă acum obosește mai des și nu se ascunde. Comentează, se vaită, înjură, dar continuă. Eu îi tot spun să

De ce sunt mai norocoasă decât soţul meu

4 Comentarii
De ce sunt mai norocoasă decât soţul meu
Într-o seară, ne-am pus să dormim toți trei, cu Luc între noi, când copilul a început să se zvârcolească și să se răsucească până s-a urcat pe pieptul soţului meu, Andrei. A stat cu capul pe inima lui vreo zece secunde, apoi a revenit la mijloc, la pieptul meu, să sugă până să îl răpească somnul. Și deodată îl aud pe Andrei că îmi spune ceva fantastic, cu regret emoţionant: -Doamne, iubita, ce frumos trebuie să

Fluturi în stomac

3 Comentarii
Fluturi în stomac
Doamne, Dumnezeule! Uitasem complet de senzația de fluturi în stomac până dăunăzi, când, Luc, copilul meu, m-a pupat cu o căldură mai mare decât a Soarelui. Cu o căldură de mi-a închis și mi-a deschis sufletul ca pe o ușă bătută de vânt. Râdeam, ne gâdilam şi ne giugiuleam pe saltea, cum facem de obicei când se trezeşte, şi mi-a prins deodată obrajii cu mânuţele. Mi-a luat apoi fiecare părticică din faţă (în afară de gură,

Dacă aş mai fi din nou copil…

2 Comentarii
Dacă aş mai fi din nou copil…
Nu am cum să nu scriu măcar o dată pe lună de copilăria mea, fiindcă v-am tot spus că a fost minunată şi acum o retrăiesc constant prin năzbâtiile lui Luc. Dar mai sunt lucruri pe care le-aş schimba acum, dacă aş putea şi am făcut o mică listă: Dacă aş mai fi din nou copil, le-aş spune părinţilor mei că este în regulă să îmi spună “Te iubesc!” Deşi ştiu că o fac, că mă

Da, mami, poți să bați mingea în casă!

2 Comentarii
Da, mami, poți să bați mingea în casă!
Sunt foarte multe lucruri-atât bune, cât și mai puțin bune, dar utile vieții – din copilăria mea pe care le port în spate și acum. Sunt lucruri pe care încerc să le transpun în prezent copilului meu, cum ar fi extraordinara legătură cu natura, cu vietățile sau libertatea de decizie, sunt lucruri din care vreau să învăț – cum ar fi importanța bunicilor în viața nepoților sau lucruri pe care aș vrea să le evit acum

Trei luni în Nepal şi în India. Nişte ‘timp în doi’ mai aveţi?

0 Comentarii
Trei luni în Nepal şi în India. Nişte ‘timp în doi’ mai aveţi?
De ceva timp, înlemnesc ca buşteanul şi salivez ca Luc când îi dau dinţişorii ori de câte ori mă gândesc la o vacanţă. La o vacanţă în doi. Da, da, doar eu cu Andrei. Mă strofoc, dar nu reușesc să îmi amintesc când a fost ultima noastră plecare în lume, singuri. Vă dați seama ce înseamnă asta? Ori stau prost cu memoria, ori a trecut mult timp. Prea mult timp. Singura excursie care îmi vine acum

Îţi mulţumesc pentru răbdare, iubitu

0 Comentarii
Îţi mulţumesc pentru răbdare, iubitu
-Copilul tău va fi întotdeauna pe primul plan, ascultă la mine. Apoi va fi soțul tău și abia apoi vom urma noi, părinții tăi, îmi spunea mama înainte să nasc.  -Nu, nu, nu are cum. Andrei şi Luc vor fi la fel de importanți, o contraziceam. Ce-i drept, în mintea mea, nu avea cum. Îmi era neînchipuit de greu să cred că voi da la o parte vreodată tot ce ştiam să iubesc mai mult până