Browse category by Amintiri

Când pentru restul lumii nu înseamnă nimic, dar pentru noi – totul

0 Comentarii
Când pentru restul lumii nu înseamnă nimic, dar pentru noi – totul
La începutul lui Septembrie, doi prieteni din România au venit la noi, în Tokyo, pentru două săptămâni. Deşi aveam niscaiva emoții pentru ambele tabere, pe de o parte că Luc a început să se ruşineze (chiar sperie uneori!) de adulți, iar pe de alta că amicii mei nu au copii şi nu au mai petrecut niciodată atât de mult timp lângă un puşti de nici doi ani, activ precum un bondar, totul a mers ca uns

De ce aş evita comparațiile între frați

0 Comentarii
De ce aş evita comparațiile între frați
Ştiți că eu nu ofer sfaturi prea multe. Blogul meu este descriptiv, narativ şi mai puțin informativ. Însă, atunci când cred că pot ajuta empiric, prin exemple clare, concrete, cu subiect şi predicat, pentru a evita specifice sau eventuale greşeli, o fac cu cele mai bune intenții. Unul dintre gândurile mele de astăzi se îndreaptă către familiile cu mai mulți copii. Noi încă mai aşteptăm, simțim că am ajuns într-un punct în care ne este atât

Vreau să fiu mama pe care nu ar schimba-o niciodată

0 Comentarii
Vreau să fiu mama pe care nu ar schimba-o niciodată
Când era Luc mai mititlel, obişnuiam să mă uit mereu cu coada ochiului la alţi copii să văd cum şi în ce fel diferă faţă de el. Analizam involuntar greutatea, înălţimea, spiritul, râsul, agilitatea, veselia lor şi le comparam cu ale lui Luc. Ştiam antica teorie – că toţi prichindeii au ritmul lor de dezvolare şi desfăşurare – dar nu mă puteam abţine. Şi pe Luc îl socoteam întotdeauna învingător, cu o bucurie lăuntrică explozivă şi

Mamaia mea şi ciorapii de lână

0 Comentarii
Mamaia mea şi ciorapii de lână
Mamaia mea a murit acum câțiva ani. M-a durut atât de tare, încât mi-am scos din minte ziua, luna, anul şi refuz să mi le amintesc. Sigur, dacă ar trebui să mă gândesc, măcar puțin, aş pune direct degetul pe calendar. Dar permiteți-mi să nu. Ea a fost, fără doar şi poate, inima şi scotchul întregii familii: patru copii, 11 nepoți, opt strănepoți pe atunci. Luc ar fi fost al zecelea. Ea ne lega efectiv. Ea

Despre importanța dascălilor-călăuză

0 Comentarii
Despre importanța dascălilor-călăuză
Aveam articolul în drafts și uitasem de el, până am văzut azi că acasă a început școala. Pe Luc abia la anul o să îl dau la grădiniță, încă nu ne-am hotărât unde, dar nostalgiile nu m-au lovit pentru el de data asta. Nu. M-au lovit pentru mine. Cu toții avem cumpene existențiale și doruri grăitoare, iar pe mine copilăria mă unge de emoții până în străfunduri. Amintirile de la grădiniță până la liceu (au trecut

“My family is everything” sau despre cum un nepalez, la limita sărăciei, era un fericit

2 Comentarii
“My family is everything” sau despre cum un nepalez, la limita sărăciei, era un fericit
La 24 de ani, după o perioadă în care încrederea mea de sine se afla la linia de plutire, după o perioadă în care gândurile profesionale nu se limpezeau, iar creierul era în permanență în căutare de reminiscențe care să îmi ridice moralul (toți avem cumpene existențiale la un moment dat!), am făcut totuși o alegere înțeleaptă şi am plecat trei luni în lume (o lună în Nepal, două în India) alături de Andrei, iubitul meu

N-am fost pregătită să fiu mamă. M-a învățat el

0 Comentarii
N-am fost pregătită să fiu mamă. M-a învățat el
Cine mă cunoaște, știe că am fost dintotdeauna puerilă, ușor iresponsabilă, cu capul în toți norii și cum, necum, m-am descurcat să fiu un copil mare până când m-am măritat. Nici în timpul sarcinii nu m-am schimbat grozav. Vă spun, erau ceasuri în care nici nu realizam că sunt însărcinată. Nu conștientizam, dar nu pentru că nu voiam copil. Nu, nu. Ci pentru că eram adânc fixată, cu o ancoră, într-o nuvelă în care eroul se

Alăptarea noastră

2 Comentarii
Alăptarea noastră
Spre ruşinea mea, abia acum am aflat că există Săptămâna Mondială a Alăptării. Văzusem mai multe articole despre subiect în news feed zilele trecute, unele echilibrate, altele părtinitoare, altele vehemente, dar nu am acordat importanță, până nu am citit mai cu atenție. Mereu mi s-a părut un subiect sensibil, intim şi am preferat să nu scriu despre el, să nu fiu eu cea care dă sfaturi, pentru că nu sunt expert. Nu îmi place să judec,

Dacă părinţii sunt fericiţi, copiii vor fi la fel

2 Comentarii
Dacă părinţii sunt fericiţi, copiii vor fi la fel
Vă mărturisesc că, spre ruşinea mea, eu nu am citit multe cărţi despre creşterea copiilor. De fapt, am citit doar jumătate dintr-una, cea a doctorului Jack Newman, “Ghidul pentru Alăptare”. Dar nu pentru că nu aş vrea, ci pentru că nu am avut timp. De fapt, dacă o spun pe-a dreaptă, pentru că mi-am folosit şi investit timpul rămas – ş-aşa puţin – din afara lui Luc, în alte lucruri, în special în blog. În schimb,

Poate am norocul să nu mi se facă dor…

6 Comentarii
Poate am norocul să nu mi se facă dor…
Nu ştiu dacă vi s-a întâmplat şi vouă, dar, uneori, eu mă trezesc că visez cu ochii deschişi. Mă trezesc cu sentimente de dor în mine şi îmi închipui fel de fel de amintiri. Mă las răpită de imagini fugitive, tardive, demult apuse, dar nostalgic de frumoase. Şi, deşi în realitate poate mă pierd zece-douăzeci de secunde, mi se pare că în trecutul minții mă scufund ore bune. Mi se face dor de copilărie, de prietenii