Posts by Alexandra Lopotaru

Când ai nevoie doar de două mânuțe pe obraz

2 Comentarii
Când ai nevoie doar de două mânuțe pe obraz
Zilele acestea am fost cam absentă prin casă, fiindcă m-am ocupat de lansarea primei mele cărți publice pentru copii, “De unde ştii cum mă cheamă?”. Sigur, un eveniment frumos, care mi-a adus aer proaspăt şi curaj de a merge mai departe, dar mi-a luat din timpul meu cu Luc. Vineri, spre exemplu, m-am ascuns într-un colț, cu telefonul în mână, să răspund tuturor celor care îmi scriau, mă felicitau, mă întrebau dacă mai sunt locuri. Nu

Copiii înțeleg mult mai multe decât credem

0 Comentarii
Copiii înțeleg mult mai multe decât credem
Acum ceva timp, Luc mi-a demonstrat încă o dată că înțelege foarte bine ce îi explic. Înțelege că nu e bine să se urce în spatele televizorului şi să îl mişte, spre exemplu, dar o face intenționat şi mă cheamă să îl văd, să testeze limitele. Altfel nu îmi explic de ce doar când intru în cameră începe să îl zgâlțâie. Nu înainte, doar când îl văd. Înțelege că nu are voie să bage în gură

Când copiii se fac din ce în ce mai mari, iar noi…din ce în ce mai mici

0 Comentarii
Când copiii se fac din ce în ce mai mari, iar noi…din ce în ce mai mici
Nu ţin minte să fi stat mai mult de trei ore fără Luc până să mă apuc la începutul anului de şcoala de şoferi. De când a fost cât un dovleac, el nu a acceptat suzetă sau biberon, aşa că întotdeauna a trebuit să îi iau după mine. Dar de prin februarie, de când am început orele de condus, m-am trezit că am lipsit de acasă şi zece ore. Zece. Şi în condiţiile astea nu mai

Cinci recomandări de poveşti pentru copii, scrise de cinci autoare românce

2 Comentarii
Cinci recomandări de poveşti pentru copii, scrise de cinci autoare românce
Cunoaştem cu toţii beneficiile cititului timpuriu pentru copii, dar cel mai mare avantaj pentru mine, ca părinte, este de departe timpul petrecut cu Luc. Iubesc să apind veioza (dacă-i seară), să rezemăm multe perne de perete, iar apoi să ne proptim pe ele, să ne foim până ne potrivim locul şi să citim. Din fericire, l-am învăţat să facem asta în timpul alăptatului şi stăm chiar şi o oră. Iar noaptea stăm până adoarme şi îi

Copilul meu râde şi cu fundul. Şi asta fac şi eu datorită lui

1 Comentariu
Copilul meu râde şi cu fundul. Şi asta fac şi eu datorită lui
Anul trecut, la nouă luni fără o zi, am fost amândoi cu Luc la pediatru, fiindcă am crezut că are autism (nu, nu are!). Și asta din cauza unui articol de pe internet, în care am citit simptomele condiției şi am asociat câteva dintre ele cu comportamentul lui,  printre care învârtitul mânuțelor (s-a dovedit a fi de fapt entuziasm) și datul cu capul de pereți (voia să pupe, de fapt, nişte abţibilduri de pe pereţi). Am

Povestea mamei care a aşteptat 13 ani să îşi întâlnească minunea

0 Comentarii
Povestea mamei care a aşteptat 13 ani să îşi întâlnească minunea
Alina, o femeie cu o forţă nemaipomenită, ce nu vrea să îşi dezvăluie identitatea, mi-a transmis povestea ei incredibilă, pentru a inspira alte femei, alte mame, alţi oameni. Deşi i se interzisese pe viaţă să aibă copil din cauza unor probleme de sănătate cardiace, riscul de a rămâne paralizată fiind uriaş, nu a renunţat până nu a reuşit. A luptat cu un vis, cu dorinţe, credinţe şi lacrimi până şi-a ţinut în sfârşit o bucăţică din

O floare de Nu-mă-uita

0 Comentarii
O floare de Nu-mă-uita
Mă uitam azi-dimineață la copilul meu cum se hârjonea cu taică-su. Stătea pe spate, pe canapea, cu picioarele în sus, iar Andrei îl amentința că îl va prinde ursulețul nostru mare, de pluş. Când pufoşenia chiar i se apropia de nas, îl pufnea distracția. Râdea cu o poftă de te făcea şi pe tine să crezi că eşti gâdilat. Să râzi la fel. În acel ceas, mintea mea iar a colindat punctele cardinale şi s-a aşezat

Înțărcarea pe timp de noapte sau despre cum schimbările pot fi şi bune

6 Comentarii
Înțărcarea pe timp de noapte sau despre cum schimbările pot fi şi bune
Inițial, ziceam că nu o să vă povestesc nimic. Că nu o să vă povestesc cum am plâns în ultimele nopți, alături de copilul meu, fiindcă nu îl mai alăptez după ce adoarme. Nu mai avem voie, are dințișorii de sus tociți, demineralizați, iar ca să evităm o infecție şi să mai salvăm ce a rămas din ei, nu mai poate bea decât apă pe timpul nopții. Dacă vă întrebați, nu laptele matern a fost problema,

Cea mai preţioasă putere a unei mame

0 Comentarii
Cea mai preţioasă putere a unei mame
Scriam în articolul trecut că e bine să ne consolăm copiii când se lovesc şi să nu îi dojenim cu vorbe precum “ţi-am spus eu că te lovești” sau, mai rău, “aşa îţi trebuie dacă nu mă asculţi”. Dar abia azi, gândindu-mă din senin la text, mi-am dat seama că pierdusem din vedere exact chintesența lui. Pierdusem din vedere puterea preţioasă a unei mame. O putere ce izvorăşte din cea mai pură iubire, din cea mai

Să ne consolăm copiii când se lovesc şi plâng cu vorbe bune, nu cu “ţi-am spus eu!”

1 Comentariu
Să ne consolăm copiii când se lovesc şi plâng cu vorbe bune, nu cu “ţi-am spus eu!”
Nu ştiu dacă vouă vi s-a întâmplat, dar încă de pe vremea când copilul meu începuse să meargă de-a buşilea şi să se împiedice până şi de propriile-i mâini, îmi intrase în reflex să îl iau în braţe, să îl mângâi, dar să îl dojenesc totodată: “Măi, mami, măi, nu ţi-am spus eu că te loveşti? De ce nu vrei să mă asculţi?” Era la mintea găinii că nu primeam nicio reacție, nici măcar o privire,