Posts by Alexandra Lopotaru

Forța unei mame stă în copilul ei

0 Comentarii
Forța unei mame stă în copilul ei
Nu trebuie să fii părinte ca să fii puternic. Nu e necesar să ții piept greutăților vieții cu un omuleț, omulețul tău, de mână. Nu trebuie să primești tărie de la un zâmbet știrb. Nici măcar nu trebuie să ştii ce înseamnă să îți scoți inima din piept şi să i-o dai copilului tău, că sigur poți face alte lucruri mărețe. Poți să fii plin de forță interioară din mii de motive, poți să fii Hercule

Despre importanța dascălilor-călăuză

0 Comentarii
Despre importanța dascălilor-călăuză
Aveam articolul în drafts și uitasem de el, până am văzut azi că acasă a început școala. Pe Luc abia la anul o să îl dau la grădiniță, încă nu ne-am hotărât unde, dar nostalgiile nu m-au lovit pentru el de data asta. Nu. M-au lovit pentru mine. Cu toții avem cumpene existențiale și doruri grăitoare, iar pe mine copilăria mă unge de emoții până în străfunduri. Amintirile de la grădiniță până la liceu (au trecut

Cât de scumpe sunt fructele şi legumele în Tokyo

0 Comentarii
Cât de scumpe sunt fructele şi legumele în Tokyo
Nu mă gândeam vreodată că am să folosesc un măr două zile. Să tai o jumătate din el, să fac o budincă la cuptor pentru copil şi pe cealaltă jumătate să o păstrez la frigider, pentru a doua zi. Când acasă am un pom întreg la botul calului. Am râs isteric, am spus “Doamne, măiculița mea!” de zece ori şi m-am resemnat. De ce? Pentru că legumele şi fructele în Tokyo sunt foarte scumpe de te

Copilul meu e operă de artă. Nu mă mai satur să îl privesc

2 Comentarii
Copilul meu e operă de artă. Nu mă mai satur să îl privesc
Mă trezesc de multe ori că îmi contemplez copilul ca pe un tablou dintr-un muzeu diacronic. Mereu mă întrebam cum pot sta oamenii ore în şir, în picioare, cu o sete curioasă, uitându-se la vreo pictură prețioasă, în care eu nu vedeam decât un pătrat într-un cerc şi nimic mai mult. Poate era considerată şi operă de artă, iar eu treceam ca ignoranta pe lângă ea. Dar se pare că, în sfârşit, mi-am găsit-o şi eu

“Olga e o minune faţă de tot ce i se prezisese că va fi”

0 Comentarii
“Olga e o minune faţă de tot ce i se prezisese că va fi”
Continuăm seria interviurilor puternice, din rubrica #dePoveștiCuMamele, cu Ruxandra Mateescu, jurnalist și fondator al platformei online Supereroi printre noi, un sprijin moral și emoțional pentru părinţii copiilor cu nevoi speciale. Ruxandra este mamă de trei, Petru, Olga și Ana,  iar fetița ei mijlocie, un clopețel de veselie,  cum îi place să îi spună, are un sindrom genetic rar pentru care medicii nu au încă un nume. Dorința Ruxandrei este de a duce în spaţiul public, în

“My family is everything” sau despre cum un nepalez, la limita sărăciei, era un fericit

2 Comentarii
“My family is everything” sau despre cum un nepalez, la limita sărăciei, era un fericit
La 24 de ani, după o perioadă în care încrederea mea de sine se afla la linia de plutire, după o perioadă în care gândurile profesionale nu se limpezeau, iar creierul era în permanență în căutare de reminiscențe care să îmi ridice moralul (toți avem cumpene existențiale la un moment dat!), am făcut totuși o alegere înțeleaptă şi am plecat trei luni în lume (o lună în Nepal, două în India) alături de Andrei, iubitul meu

“Mama” şi “mami” există şi în japoneză

2 Comentarii
“Mama” şi “mami” există şi în japoneză
Eram în unul dintre cele mai frumoase parcuri din Tokyo, Ueno, și admiram în sinea mea prichindeii japonezi, cu păr drept, negru întunecat, breton până la sprâncene și fața albă ca orezul. Și apoi îl priveam pe Luc, cu părul vâlvoi, pielea bronzată și vânjos cum încerca să le intre în grații și să îi imite. Îi striga pe limba lui, ei răspundeau pe limba lor și își zâmbeau complice unii altora de parcă înțeleseseră gluma.

N-am fost pregătită să fiu mamă. M-a învățat el

0 Comentarii
N-am fost pregătită să fiu mamă. M-a învățat el
Cine mă cunoaște, știe că am fost dintotdeauna puerilă, ușor iresponsabilă, cu capul în toți norii și cum, necum, m-am descurcat să fiu un copil mare până când m-am măritat. Nici în timpul sarcinii nu m-am schimbat grozav. Vă spun, erau ceasuri în care nici nu realizam că sunt însărcinată. Nu conștientizam, dar nu pentru că nu voiam copil. Nu, nu. Ci pentru că eram adânc fixată, cu o ancoră, într-o nuvelă în care eroul se

Când cel mai frumos loc de pe pământ e chiar la nasul nostru

2 Comentarii
Când cel mai frumos loc de pe pământ e chiar la nasul nostru
V-am mai scris eu într-un guest post pe blogul Prințesei Urbane că am avut mult de tras cu dormitul la mijloc. Când eram pişpirică şi rămâneam la bunici, unde dormeam cu ei, cu frate-meu și doi verișori, toți șase în același pat, ne luptam care să doarmă la perete, fiindcă era locul cel mai răcoros. În mijloc, când nimeream, dormeam numai pe spate, cu nasul în sus, fiindcă nu îmi făcea nicio plăcere să simt respirațiile

Doamna cu cinci copii: “Nu aș schimba nimic la viața mea de acum. Poate doar vârsta”

2 Comentarii
Doamna cu cinci copii: “Nu aș schimba nimic la viața mea de acum. Poate doar vârsta”
La rubrica #DePoveșticuMamele, vreau să faceți cunoștință cu Andreea Hurubă, mândra mămică a cinci copii, din Brezoi, județul Vâlcea, ce ne spune cu sinceritate că viața ei este simplă, frumoasă și doar “puțin grea”, deși mărturisește că doarme în jur de patru ore pe noapte. Interviul este menit să trimită curaj cu geamantanul celor care își doresc mai mult decât un copil, dar și emoțiile unei familii mari. Când mi-a spus că momentul ei preferat este