Luna: December,2018

Anul 2019 sau despre cum nu mai încerc să opresc prezentul

4 Comentarii
Anul 2019 sau despre cum nu mai încerc să opresc prezentul
Laitmotivul enervant al vieții mele a fost dintotdeauna trecerea timpului și, odată cu el, a noastră. Cugetul ăsta -orice aș fi făcut- mă vâna și mă urmărea mai rău decât propria umbră și mă făcea să oftez de supărare ca un balon dezumflat. Noaptea măcar umbra dispărea, pe când gândul se întețea și creștea în corp ca focul în sobă. Chiar așa, să nu stea el deloc? Oricât și oriunde m-aș fi ascuns, nu era pomeneală

Nu eşti Dumnezeu, dar datorită ție m-am născut a doua oară

0 Comentarii
Nu eşti Dumnezeu, dar datorită ție m-am născut a doua oară
Copil al meu, Nu eşti Soare, dar îmi luminezi viața din ochi. Nu eşti instructor de dans, dar îmi faci inima, plămânii, stomacul şi rinichii să joace Hora Bucuriei zilnic. Nu eşti pictor, dar ai grijă să îmi desenezi zâmbete când ai chef, doar bătând din palme. Nu eşti arbore, dar îți simt rădăcinile până în străfundul creierului, cu seva lor cu tot. Nu eşti vultur, dar te pricepi să îmi răpeşti în cioc orele de

Crăciunul, înainte şi după copil

0 Comentarii
Crăciunul, înainte şi după copil
Crăciunul este mult mai plin de magie datorită lui Luc, fără doar și poate. Zilele acestea, fără prea mult curent și internet, am tăbăcit zăpada cu fundul pe celofan de am ajuns până la iarbă și pământ, distracția fiind sinceră, nu doar pentru pitic, ci și pentru mine. Aproape că Luc voia să mergem în casă, iar eu nu. Dar am avut timp și de mine, să mai coc niște idei. Mai jos, vă las câteva

Ce aş vrea să ții minte de Crăciun

0 Comentarii
Ce aş vrea să ții minte de Crăciun
Când vei fi la casa ta şi vei sărbători primul Crăciun în trei, cu colinde de Dean Martin pe fundal, când vei sta în balansoar cu copilul pe piept, ridicându-l şi coborându-l cu fiecare cu mișcare, când îţi vei privi soția la lumina instalației din brad şi când, într-un moment inconştient, te vei gândi la tine de acum, la mine de acum, la familia asta simplă în care creşti, la noi, vreau să o faci cu

Două zile fără curent, telefon, laptop şi mult timp de gândire

0 Comentarii
Două zile fără curent, telefon, laptop şi mult timp de gândire
Aproape două zile am fost fără curent electric din cauza nămeţilor, ceea ce a însemnat lipsa telefonului, lipsa semnalului, lipsa laptopului, iar căldură am avut doar cu ţârâita, fiindcă centrala a mers prin sifonare, la noi la etaj. Ai mei, care stau la parter, nu au avut deloc. În schimb, am avut timp să ne bucurăm de iarnă. Să stam o grămadă afară, să respirăm pe nas şi gură un aer pe care doar zăpada dintre

Iubirea de mamă, infinit divizibilă

0 Comentarii
Iubirea de mamă, infinit divizibilă
Eram afară la zăpadă și ne băteam cu bulgări, când soțul meu a început să discute cu părinții lui. Și nu despre cât de rece și moale e zăpada, ci dacă aceasta este infinit divizibilă sau nu. Concluzia lor a fost că nu, că dacă vorbești de materie în sine pui din start o limitare. Că totul se reduce la atom, la quark, deși și aici se nasc discuții. Creierașul meu îi înțelegea, dar inima cocea

Timp cu copilul meu

2 Comentarii
Timp cu copilul meu
Fiindcă azi m-am bucurat de părul lui de puf, ce a crescut și mi-a gâdilat nasul când l-am pupat, Fiindcă azi s-a ascuns după mine ca un bursuc, m-a strâns tare de colanți și m-a rugat să îl iau în “bațe” când i-a vorbit vecina ce tăia lemne cu drujba, Fiindcă azi ne-am uitat amândoi pe pozele de când era el mic și s-a recunoscut, Fiindcă azi am desenat linii și cercuri în zăpadă, Fiindcă azi

De ce nu îmi fac copilul “plod”

0 Comentarii
De ce nu îmi fac copilul “plod”
Nu vreau să credeţi că am început să spionez grupurile de mame din care fac parte, dar – pur şi foarte simplu – văd anumite comentarii care îmi atârnă de suflet ca omuşorul din gură, deasupra gâtlejului. Care mă pun pe gânduri şi mă determină să îmi înşir cuvintele din perspectiva mea, că până la urmă de aceea am ales să scriu. Ei, şi în unul din comentarii, am citit cum o mamă se plângea că

Mamă de Crăciun

0 Comentarii
Mamă de Crăciun
Stai rezemată de perete, cu o carte de nani-nani pe genunchi, cu un copil ataşat strâns, strâns de tot de unul dintre sâni, încremenită ca nu care cumva să îl trezeşti. Eşti cu mască medicală la gură şi nas, că ai răcit de te-a luat gaia, dar în pijamalele celei noi, că ai apucat să faci duş, pe la prânz, când dormea copilul. Părul însă e de toată splendoarea, ca lins de renul lui Tarzan, că