Mic ghid de supraviețuire. Zece lucruri pe care aş fi vrut să le ştiu înainte să îmi cunosc copilul

2 Comentarii
Mic ghid de supraviețuire. Zece lucruri pe care aş fi vrut să le ştiu înainte să îmi cunosc copilul

M-a întrebat o amică, ce a născut acum câteva luni, ce aş fi vrut eu să ştiu înainte să îl nasc pe Luc. Că vin copiii fără niciun manual de folosire pe lume, mi-a spus, și, culmea, “mai sunt și guralivi și nu dorm noaptea”. M-a amuzat, dar are mare dreptate. Oricâte cărți am citi, tot nepregătiți ne simțim, fiindcă învățăm să fim părinți din mers. Nu cred că se poate înainte. Din mers doar. Evident, mai apar şi regrete şi scenarii în care poate am fi făcut altceva dacă am fi ştiut anumite dedesubturi. Mai apar momente în care abia după ce trec învățăm să fim mamă şi tată. Şi, tocmai în această lumină, aş vrea să venim în întâmpinarea proaspetelor mame. Să facem un mic ghid de supraviețuire în primele luni cu un nou-născut. Noi, eu cu voi. Ce v-ar fi plăcut să ştiți înainte să deveniți mame?

Eu prima.

1. Mi-ar fi plăcut să ştiu că sunt potrivită pentru acest rol şi că o să-l iubesc la nebunie. Şi rolul, şi copilul. Înainte să nasc, îmi făceam mii de probleme că nu o să ştiu nici măcar să îl țin în brațe şi nu o să mă descurc să îl şterg la fund. Uneori, mă apuca şi panica. Dar, la cât de nepregătită am fost, totul a venit de la sine.

2. Mi-ar fi plăcut să ştiu că totul se va schimba fără drept de apel. Că nopțile vor fi zile, că zilele vor fi nopți, că timpul exact nu va mai conta. Că va fi al naibii de greu să te obişnuieşti, nu doar frumos, cum spuneau toți cei din jur. Cel puțin, pe mine, nu m-a avertizat nimeni că pot să am o depresie. Toată lumea uita să menționeze dificilul, ca să nu mă sperie. Dar, vă spun, pe mine m-a speriat mai mult necunoscutul. Sigur, cu timpul a devenit incredibil de frumos. Dar mi-a luat vreo două-trei luni să găsesc magia în orice. Mult, puțin, nu ştiu. Acesta a fost ritmul meu.

3. Mi-ar fi plăcut să ştiu că e bine să mergi la medic ori de câte ori simți că ceva nu este în regulă. La nouă luni, am fost la pediatru, fiindcă am crezut că are autism. Nu a fost cazul şi cei din jur m-au acuzat că exagerez. Când am simțit că are probleme cu dințişorii, câteva săptămâni mai târziu, nu m-am mai dus în faza incipientă exact din teama de a nu fi paranoică. Păreau doar puțin ciobiți şi lumea îmi spunea că sunt normali. Acum avem probleme cu demineralizarea lor şi sunt tociți de-a binelea.

4. Mi-ar fi plăcut să ştiu de colierul de alăptare şi de faptul că bebeii pot dezvolta ticuri iritante, din cauza cărora poți ajunge la explozii emoționale. Dacă aş fi ştiut că Luc, precum mulți, mulți alți copii, ar ajunge să se joace cu mamelonul liber şi eu aş răbufni urât,  poate i-aş fi întrerupt plăcerea din timp. Sau aş fi înlocuit mamelonul cu acel colier, de care am aflat foarte târziu.

5. Mi-ar fi plăcut să ştiu că bebelușii pot sta şi o oră jumătate la sân. Mai ales în puseele de creştere. Eu îl țineam atât, ba îi număram şi gurile de lapte (o mie și ceva luase atunci!), dar mă întrebam dacă este normal, îmi făceam mii de griji dacă este bine, fiindcă atât cei din jur, cât şi cei de la maternitate îmi spuseseră că un copil trebuie să sugă zece minute la un sân şi zece la altul. Ba, uite că Luc a stat şi 90 de minute o dată. Nu am vrut să îl las să plângă. Cum să îl las?

6. Mi-ar fi plăcut să ştiu că este în regulă să nu îl schimb noaptea. Să nu îl trezesc special să îi schimb scutecul. Primele trei luni au fost horror. Îl alăptam şi îl schimbam cam la două-trei ore, atât ziua, cât şi noaptea, de teamă să nu se irite.  În loc să îl las noaptea să doarmă, eu îi întrerupeam somnul şi plângea. Până mi s-a părut că ne chinuim reciproc şi am îndrăznit să îl las până dimineață cu un pampers. Nu s-a iritat şi de atunci am avut nopți mai liniştite.

7. Mi-ar fi plăcut să știu că este în regulă fără suzetă și biberon. Luc nu le-a acceptat de la început, dar eu încercam zilnic câte puțin, câte puțin, că poate-poate reușesc să îl obișnuiesc cu ele. El se îneca, părea să vomite, iar eu mă frustram. De ce oare? Sigur, ar fi fost frumos să îi dea și Andrei cu biberonul lăptic matern, ar fi fost frumos să nu îmi facă mie răni de la atâta suzetat. Dar a fost foarte bine și fără ele.

8. Mi-ar fi plăcut să știu că multă vreme nu o să mai mănânc mâncarea caldă, că multă vreme nu o să mă mai schimb de cămășile de alăptat, că dușul va fi un spălat rapid subsoară sau că mersul la toaletă va fi un lux. Ehe, de câte ori nu mi-am mușcat buzele ca să nu fac pe mine. Fiindcă, de cum mă mișcam, de cum deschidea ochii. Așa, măcar mă pregăteam psihic sau îmi cream un plan mai inteligent de acțiune.

9. Mi-ar fi plăcut să știu că înainte de alăptat trebuie să te speli bine pe sâni, cu săpun fără parabeni și că trebuie să te dezinfectezi mereu când pui mâna pe copil. Și că trebuie să îi rogi pe toți ceilalți să facă același lucru.

10. Mi-ar fi plăcut să știu să beau mai mult ceai de chimen, că se pare că liniștește atât mama, cât și copilul în perioada colicilor.

Mi-ar mai fi plăcut să știu că o să îmi vină și mie rândul la toate, ca să nu mă mai grăbesc să judec. Dar, până atunci, vă aștept și pe voi să completăm lista cu ce v-ar fi plăcut să știți înainte să vă cunoașteți copilul.

Poza: pexels.com

Cu prietenie,

Alexandra

2 Comments

  • avatar

    Tünde

    11/12/2018

    De ce trebuie sa se dezinfecteze mama pe maini de fiecare data cand pune mana pe bebe?

    • avatar

      Alexandra Lopotaru

      11/12/2018

      Buna, Lori, pentru ca mami punea incontinuu mana pe telefon, care e plin de mocrobi. Iar in spital, ei bine, cred ca ne puneau sa ne dezinfectam mereu de teama sa nu transmitem ceva de pe acolo. Era lege.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.