Cinci recomandări de poveşti pentru copii, scrise de cinci autoare românce

2 Comentarii
Cinci recomandări de poveşti pentru copii, scrise de cinci autoare românce

Cunoaştem cu toţii beneficiile cititului timpuriu pentru copii, dar cel mai mare avantaj pentru mine, ca părinte, este de departe timpul petrecut cu Luc. Iubesc să apind veioza (dacă-i seară), să rezemăm multe perne de perete, iar apoi să ne proptim pe ele, să ne foim până ne potrivim locul şi să citim. Din fericire, l-am învăţat să facem asta în timpul alăptatului şi stăm chiar şi o oră. Iar noaptea stăm până adoarme şi îi aud respiraţia îngreunată. Nu ştiu cum vom face după ce o să îl dezvăţ de ţiţi (cuvântul “înţărcare” mi se pare foarte urât), dar până atunci ne fericim unul pe altul sau unii pe alţii, când ni se alătură şi tati.

Un lucru este cert însă. De acum încolo o să tot promovez cărţi frumoase, în română sau nu, dar scrise de autori autohtoni. Am întâlnit, de când am blogul, o grămadă de oameni cu potenţial, unii novici, alţii veterani, pe care aş vrea să îi aduc în atenţia ochilor voştri. Aşa că, în seara asta, vă las cinci titluri simpatice, scrise de cinci autoare, cu câteva cuvinte din partea lor şi informaţii legate de cărţi. Cărţi pe care le puteţi avea şi voi în biblioteca celor mici.

***

1. „Albinuța Uța-Uța”, de Patricia Lidia Popescu-Cevei

Sunt Patricia Lidia (Popescu-Cevei), mămică de Greuceanu, inginer programator, blogger, fost cadru didactic, colaborator al mai multor reviste culturale și președinta Asociației Bastionul ArtLitTim. Iubesc ceea ce fac și consider că am o datorie morală să dau mai departe binele pe care îl primesc. De peste zece ani organizez evenimente cu și pentru copii. Sunt un om cinstit, pasionat de scris și citit și îmi doresc să aduc o schimbare în bine lumii în care trăim, să o transformăm într-un loc pașnic și primitor pentru copiii noștri. Scriu pentru că mă ajută să îmi amintesc ce și cum a fost și să mă bucur de fiecare moment, pentru că îmi doresc să inspir și să ajut părinții să petreacă timp de calitate alături de copiii lor și pentru că sunt convinsă că o cultură generală mai bogată ne ajută pe toți să vedem lucrurile altfel.
“Albinuța Uța-Uța” s-a născut într-o după-amiază de vară în curtea socrilor: o păpădie era vizitată de o albinuță din stupina acestora, un greieraș îngâna un cri-cri molcom, iar un fluture își exersa zborul timid. Iar imaginația mea a devenit al patrulea personaj, un fel de păiajen care a țesut fire invizibile între aceste insecte minunate și le-a legat într-o poveste despre prietenie, muncă în echipă și ajutor dezinteresat. O găsiţi aici.

Lansarea oficială are loc pe 25 noiembrie în Timişoara. Detalii aici.

 

2. „Ursuleţul reciclează”, de Alexandra Wadhwani

“Ursuleţul reciclează” este cartea inspirată de copiii mei, Kavita și Farah. O carte creată de mine pentru copiii de vârsta lor ca să îi ajute să descopere alternative și obiceiuri sănătoase pentru a proteja natura.
De când sunt mamă iubesc altfel, un altfel pe care toți părinții cred că îl cunosc! Așa a luat naștere și cărticica “Ursulețul reciclează”, din iubire și dorința de a-mi învăța copiii pe înțelesul lor cum putem contribui la un mediu mai curat.
Cartea a prins contur datorită minunatelor ilustrații realizate de Elena Ichim, o mamă extrem de talentată care a reușit să expună în ilustrații tot ce nu am reușit eu să transmit în cuvinte.
Grupa de vârstă căreia i se adresează această carte este 3-7 ani, însă poate fi parcursă și mai devreme. Pe lângă extraordinara oportunitate de a petrece timp cu copilul și de a-i cultivă pasiunea pentru lectură, împreună putem născoci diverse ateliere de reciclare creativă, putem sorta deșeurile în containere separate,  astfel vor învăța să facă asocieri, la putem stârni curiozitatea și îi putem provoca la numeroase activități având ca temă: reducerea, reutilizarea și reciclarea. O găsiţi aici.

Lansarea oficială are loc pe 20 Noiembrie în Bucureşti. Detalii aici.

3. „Greşeala”, de Florina Turuga

Povestea Greșeala este prima poveste scrisă de mine când fetița mea avea doar 2 anișori și ceva. De această poveste mă leagă amintiri extrem de frumoase, pentru că fiica mea se trezea de multe ori vorbind cu jucăriile ei și spunându-le: “bă, greierașule, dar ce pantofiori mi-ai făcut?” și apoi tot ea zicea: “omida, cum urca, cum aluneca, iar urca, iar aluneca” 🙂 Apoi îmi mai aduc aminte și cum venea uneori la mine și, vrând să-mi atragă atenția, își punea mâinile în piept, se încrunta și apoi bătea cu piciorul în pământ exact ca omida cătrănită și ne pufnea râsul pe amândouă.

Faptul că ea a îndrăgit ideea mea de carte de povești pentru copii și persoanjele pe care eu le-am conturat m-a făcut să continui să scriu cele şapte povești, (fiecare pentru o zi din săpămână) special pentru copiii mei, dar și pentru oricine dorește să le citească mai ales că patru dintre ele se află și pe blog.

Povestea Greșeala, care corespunde lunii iulie, ne face să-l privim pe Greiere și din alt unghi, nu doar ca pe un cântăreț care iarna nu are ce mânca pentru că nu și-a adunat provizii. Astfel, Greierașul cântăreț, sătul fiind de a cânta toată ziua și a fi etichetat drept un artist cu capul în nori, se gândește serios să se apuce de o meserie și alege cizmăria, iar Omida este prima lui clientă.

Intriga poveștii mele nu este întâmplătoare, să ne gândim doar câți dintre noi nu ne-am dorit la un moment dat să facem altceva și câți am avut și curajul. Greierașul a încercat să-și depășească condiția (sic!) apucându-se de o altă meserie. În ultimul rând, dar nu lipsit de importanță, fiecare dintre poveștile mele se termină cu o mică lecție pentru copii. În povestea Greșeala, copiii vor învăța lecția răbdării și faptul că e ok să nu ne iasă din prima lucrurile așa cum nici Greierașului nu i-au ieșit din prima pantofiorii perfecți pentru Omidă. Deși Greierașul a încercat, a folosit materiale bune, a ales culoarea roșie, și s-a asigurat că nici măcar roua dimineții nu-i va uda Omidei pantofiorii, el tot a greșit ceva și asta din cauta lipsei lui de experiență (Omida fiind prima sa clientă), tot ce contează însă este că nu va renunța.

Fiica mea a crescut și, de multe ori, când se întristează că nu-i iese ceva, eu îi spun doar atât: “dar, mami, tu ai uitat că nici Greierașului nu i-a ieșit de prima dată? Mai ții minte ce pantofiori i-a făcut Omidei?” Și atunci ea intră în jocul meu și îmi spune, “da, mami, erau roșii și frumoși, dar nu erau perfecți că alunecau” și iată cum totul se termină cu bine. 🙂 sau cum scrie la finalul poveștilor mele: Iată încă un caz rezolvat cu succes de Tribunalul Pădurii 🙂

Povestea o găsiţi online aici.

4. „Tobias, elefănțelul colorat”, de Claudia Groza Lazăr

Cărțile sunt adevărate uși magice prin care treci într-o altă lume. Iubesc cărțile de când eram copilă și primeam cu fiecare ocazie cărți. Mă bucuram să le descopăr. Mi-am dorit de mică să scriu. Când am devenit profesor și am discutat cu elevii la dirigenție despre lectură, am descoperit că toate poveștile clasice erau prea vechi pentru ca problemele lor să se regăsească. Așa că… m-am pus pe scris, dar înainte de asta m-am înscris la un curs de scriere creativă.

Am scris „Tobias, elefănțelul colorat”, care s-a pliat perfect pe un proiect al editurii Aramis. L-am iubit din prima clipă în care a apărut. Tobias (de la To be- a fi în engleză) seamănă foarte mult cu mine. Eu sunt altfel, așa cum este și Tobias, elefănțelul colorat care își dorea să meargă la circ, să întâlnească mulți copii pe care să îi bucure. El vrea să aibă prieteni, să fie un partener bun pentru joacă. Elefănțelul ne învață lecții despre prietenie, despre natură, despre curaj și dorințe, despre ambiție și reușite.

Cartea poate fi folosită pentru a învăța animalele, pentru a învăța să numere și să enumere, pentru a învăța culorile. Este o poveste frumoasă despre relația dintre mamă și pui, dar și dragoste dintre frați, chiar dacă subtil prezentată.

Ne-am dorit ca această carte să aibă o căsuță în care copiii să intre și să povestească întâmplările lui Tobias. Grafica pentru căsuță a fost realizată, dar (cum numai la noi se poate întâmpla) costurile erau foarte mari. Așa că, a rămas doar cartea, format A3, cu ilustrații foarte frumoase, colorate, vii.

Tobias a călătorit mult în țară, dar și la multe grădinițe din București. Tobias e cel dintâi copil al meu, care mi-a purtat noroc și am continuat să scriu până au venit gemenii mei, cu propriile lor povești.

Cartea poate fi cumpărată de aici, dar și din librăriile online.

5. „Mili și bărcuța”, de Cristina Guraliuc

Mili are o poveste duioasă, pe care i-am spus-o pentru prima dată fetiței mele, când era mică-mică. Era noapte și plângea, nimic nu o putea liniști, așa că am inventat o poveste despre o fetiță care locuiește la malul mării și primește în dar o bărcuță. Până să ajung la finalul poveștii, Ilinca deja moțăia.

A doua zi am scris povestea și când i-am pus punct, mi-am dat seama că micuța Mili, personajul principal, are toate valorile pe care vreau să i le transmit și copilului meu. Mi-am dat seama că „Mili și bărcuța” nu este doar o poveste scrisă în momente de tumult, doar o mângâiere. Este o poveste despre prietenie și perseverență, un îndemn spre curajul asumat și aș vrea să nu rămână doar o poveste dintr-o carte. Mi-ar plăcea să se strecoare ușurel în suflete mici.

O găsiți aici (vine și cu semn de carte croșetat de mâinile unei mame minunate).

Poza: pexels.com

Cu prietenie,

Alexandra

2 Comments

  • avatar

    Florina

    16/11/2018

    M-am bucurat asa de mult sa ma alatur celorlalte 4 doamne scriitoare de povesti pentru copii și mi-a făcut o plăcere deosebită să rememorez clipe de când fetița mea era mică și se juca de-a “omida cătrănită” pe care le-am împărtășit cu cititorii blogului tau 🙂 Mulțumesc 🙂

    • avatar

      Alexandra Lopotaru

      17/11/2018

      Cu cel mai mare drag. Noi va multumim ca dati lumii putin din gandurile voastre 🙂

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.