Luna: September,2018

Mamaia mea şi ciorapii de lână

0 Comentarii
Mamaia mea şi ciorapii de lână
Mamaia mea a murit acum câțiva ani. M-a durut atât de tare, încât mi-am scos din minte ziua, luna, anul şi refuz să mi le amintesc. Sigur, dacă ar trebui să mă gândesc, măcar puțin, aş pune direct degetul pe calendar. Dar permiteți-mi să nu. Ea a fost, fără doar şi poate, inima şi scotchul întregii familii: patru copii, 11 nepoți, opt strănepoți pe atunci. Luc ar fi fost al zecelea. Ea ne lega efectiv. Ea

Iubirea pantagruelică. Prea mult strică?

0 Comentarii
Iubirea pantagruelică. Prea mult strică?
Iubirea a fost întotdeauna laitmotivul vieţii mele, fiindcă, vrând-nevrând, m-a însoţit în toţi paşii. Bunicii mei s-au iubit timp de 60 de ani, părinţii mei încă se iubesc enorm, iar eu şi soţul meu suntem de 13 ani împreună. Din copilărie. Iubirea pentru cărţi m-a făcut să citesc, iubirea pentru versuri m-a făcut să scriu şi doar din iubire pentru viaţă încerc să fiu mai bună. Iar acum, odată cu Luc, iubirea îmi arată o altă

“Mi-aș fi dorit să cresc în orice familie, fie ea și gay. În casele de copii e groaznic”

6 Comentarii
“Mi-aș fi dorit să cresc în orice familie, fie ea și gay. În casele de copii e groaznic”
Referendumul din Octombrie pentru familia tradițională este iar unul dintre motivele pentru care România, micuța asta țară a inimii mele, pare să nu își mai găsească pacea, identitatea și se tot ceartă. Clivaje imense între păreri, de la “praf în ochi”,  “perdea de fum”, “actuala guvernare vrea doar să îşi arate puterea” până la “legalizarea căsătoriilor gay” şi “deteriorarea umanității”. Iar mulți dintre cei ce apără familia în forma ei istorică, formată din femeie și bărbat,

Când simți că nu mai ai răbdare, să ai cea mai mare răbdare din lume

0 Comentarii
Când simți că nu mai ai răbdare, să ai cea mai mare răbdare din lume
Dacă ar fi să pun degetul pe unul dintre capitolele care mă ajută acum să funcționez la reala capacitate ar fi, fără doar şi poate, somnul. Sigur, prin tinereți, în facultate, rezistam şi eu cu trei ore dormite din 72, iar anumite persoane au nevoie doar de moțăieli de 20 de minute toată viața, fiind apoi fresh (tatăl meu, spre exemplu, care lucrează zi şi noapte). Dar eu – nu. Eu trebuie să dorm. De vreo

Părinţii sunt jucăria preferată a copiilor

2 Comentarii
Părinţii sunt jucăria preferată a copiilor
Luc nici nu învățase să se rostogolească bine de pe spate pe burtă că eu mă și interesam de jucării. Citind diverse articole, în special cele care promovau educația Montessori, am aflat că nu este indicat să iei copiilor jucării multe, proaste și, implicit, ieftine, ci puține, bune și un pic mai scumpe (nu am mai găsit sursa). Se recomandă jucării pasive care să stimuleze creativitatea și imaginația copilului, din materiale cât mai naturale, în special

Forța unei mame stă în copilul ei

0 Comentarii
Forța unei mame stă în copilul ei
Nu trebuie să fii părinte ca să fii puternic. Nu e necesar să ții piept greutăților vieții cu un omuleț, omulețul tău, de mână. Nu trebuie să primești tărie de la un zâmbet știrb. Nici măcar nu trebuie să ştii ce înseamnă să îți scoți inima din piept şi să i-o dai copilului tău, că sigur poți face alte lucruri mărețe. Poți să fii plin de forță interioară din mii de motive, poți să fii Hercule

Despre importanța dascălilor-călăuză

0 Comentarii
Despre importanța dascălilor-călăuză
Aveam articolul în drafts și uitasem de el, până am văzut azi că acasă a început școala. Pe Luc abia la anul o să îl dau la grădiniță, încă nu ne-am hotărât unde, dar nostalgiile nu m-au lovit pentru el de data asta. Nu. M-au lovit pentru mine. Cu toții avem cumpene existențiale și doruri grăitoare, iar pe mine copilăria mă unge de emoții până în străfunduri. Amintirile de la grădiniță până la liceu (au trecut

Cât de scumpe sunt fructele şi legumele în Tokyo

0 Comentarii
Cât de scumpe sunt fructele şi legumele în Tokyo
Nu mă gândeam vreodată că am să folosesc un măr două zile. Să tai o jumătate din el, să fac o budincă la cuptor pentru copil şi pe cealaltă jumătate să o păstrez la frigider, pentru a doua zi. Când acasă am un pom întreg la botul calului. Am râs isteric, am spus “Doamne, măiculița mea!” de zece ori şi m-am resemnat. De ce? Pentru că legumele şi fructele în Tokyo sunt foarte scumpe de te

Copilul meu e operă de artă. Nu mă mai satur să îl privesc

2 Comentarii
Copilul meu e operă de artă. Nu mă mai satur să îl privesc
Mă trezesc de multe ori că îmi contemplez copilul ca pe un tablou dintr-un muzeu diacronic. Mereu mă întrebam cum pot sta oamenii ore în şir, în picioare, cu o sete curioasă, uitându-se la vreo pictură prețioasă, în care eu nu vedeam decât un pătrat într-un cerc şi nimic mai mult. Poate era considerată şi operă de artă, iar eu treceam ca ignoranta pe lângă ea. Dar se pare că, în sfârşit, mi-am găsit-o şi eu

“Olga e o minune faţă de tot ce i se prezisese că va fi”

0 Comentarii
“Olga e o minune faţă de tot ce i se prezisese că va fi”
Continuăm seria interviurilor puternice, din rubrica #dePoveștiCuMamele, cu Ruxandra Mateescu, jurnalist și fondator al platformei online Supereroi printre noi, un sprijin moral și emoțional pentru părinţii copiilor cu nevoi speciale. Ruxandra este mamă de trei, Petru, Olga și Ana,  iar fetița ei mijlocie, un clopețel de veselie,  cum îi place să îi spună, are un sindrom genetic rar pentru care medicii nu au încă un nume. Dorința Ruxandrei este de a duce în spaţiul public, în