Când cel mai frumos loc de pe pământ e chiar la nasul nostru

2 Comentarii
Când cel mai frumos loc de pe pământ e chiar la nasul nostru

V-am mai scris eu într-un guest post pe blogul Prințesei Urbane că am avut mult de tras cu dormitul la mijloc. Când eram pişpirică şi rămâneam la bunici, unde dormeam cu ei, cu frate-meu și doi verișori, toți șase în același pat, ne luptam care să doarmă la perete, fiindcă era locul cel mai răcoros. În mijloc, când nimeream, dormeam numai pe spate, cu nasul în sus, fiindcă nu îmi făcea nicio plăcere să simt respirațiile din stânga și din dreapta. Și, ca să vă dați seama cât de mult m-a influențat, chiar şi lui Luc evit să îi respir noaptea în față.

Cu toate astea, de un an și șapte luni, mintea mi s-a scurtcircuitat (că la bibilică e problema, da!). De când un omuleț cu gene întoarse s-a desprins de mine şi a clipit, de când dormim toți trei împreună, mi-am găsit cel mai tihnit, blând și îmbietor colțișor din tot Universul ăsta. Nu vorbesc de o plajă exotică, fină, cu apă ca safirul sau de o piscină, în junglă, cu cocktail-ul în brațe. Nu mă refer la un vârf de munte în care poți respira viață sau la o pajiște plină cu păpădii sau bujor în care să leneveşti citind. Nu pun pe listă nici măcar Japonia, cea mai uimitoare țară dintre toate pe care le-am călcat. Nu. Cel mai frumos loc de pe pământul ăsta este la nasul meu. Este oriunde, dar la mijloc, între băieții mei. Între soț şi copil. Ironic, nu?

Dacă ar fi să aleg unul dintre cele mai frumoase momente ale unei zilei, aş arăta, paradoxal, cu degetul spre seară. Chiar înainte de somnul de noapte, în care îl punem pe Luc la mijloc, citim o poveste şi adormim. Mă rog, adorm ei doi, iar eu îi privesc şi mai scriu pentru blog. Momentul culminant apare însă, de obicei, între una sau două ore, când Luc se foieşte şi mă traversează.

În somn, trece peste mine (şi aşa face cam toată noaptea, când în stânga, când în dreapta), mai suge puțin şi mă lasă pe mine în mijloc. Îmi pun picioarele pe Andrei, o mână pe spatele lui Luc şi, în acel moment, mă încarc de fericire absolută. În acel moment de liniște, pace, pe care numai eu îl cunosc, mă războiesc cu toți filozofii şi le spun că asta este Nirvana adevărată. Ăsta este apogeul unei vieți simple şi trecătoare, ăsta este momentul meu de răsplată pentru toate frustrările de peste tot şi nicăieri.

Pe saltea, pe canapea, pe iarbă, oriunde, dar între băieții mei, este, pentru mine, cel mai frumos loc de pe pământ. Şi pun pariu că aveți şi voi unul al vostru, secret, la fel de aproape. Chiar la nasul vostru.

Sursa foto: Unsplash

Cu drag,

Alexandra

2 Comments

  • avatar

    Roxsns

    28/08/2018

    Asta e adevarata fericire! 🙂

    • avatar

      Alexandra Lopotaru

      28/08/2018

      Da…

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.