Şoricelul chiţ, chiţ, chiţ

0 Comentarii
Şoricelul chiţ, chiţ, chiţ

Ioana Melinte, mama nașei mele, o doamnă foarte cochetă și o bunică sprintenă și energică a patru nepoți, a descoperit de câțiva ani plăcerea de a scrie povești pentru copii. În tot acest timp, a scris zeci. Însă, au rămas pe hârtie și nu a avut curajul să le împărtășească publicului până acum. Eu vreau să o încurajez să continue să așterne gânduri, fiindcă îi ies de minune și sunt pline cu povețe frumoase, scrisul fiind oricum eliberator și medicament pentru suflet. Așa că, îi mulțumesc pentru încrederea de a-mi arăta poveștile ascunse și vă invit să citiți una dintre ele mai jos.

***

Şoricelul chiţ, chiţ, chiţ

Să vă povestesc ce mi s-a întâmplat într-o zi, pe seară, când stăteam la sfat cu nepoata mea, Daria, şi cu bunicul ei. Auzim deodată “chiţ!”, “chiţ!”, “chiţ!” şi mare ne-a fost mirarea când am văzut că în cameră se plimba nestingherit un şoricel mic, mic, cu o codiţă lungă şi cu nişte ochişori miraţi şi întrebători. Pesemne, se pierduse de părinţii lui.

Noi ne uitam unii la alţii şi nu ştiam ce să îi facem. Să alergăm după el – degeaba, se ascundea foarte repede. Să îl lăsăm să stea cu noi – nici vorbă. Poate aducea microbi şi ne îmbolnăveam. În plus, părinţii lui sigur erau îngrijoraţi. Ce să facem? Ce să facem?

-Ştiu!, zise deodată Daria. O aducem pe Veta, pisica noastră, care este profesoară în a prinde şoricei.

Zis şi făcut. Veta, o pisică tărcată, cu blăniţă gri cu alb, intră tacticos în casă. Nu ştia ce o aşteaptă. Noi eram toţi cu sufletul la gură. Ne uitam la Veta şi ne întrebam dacă îl prinde sau nu îl prinde, dacă vom scăpa de şoricel sau nu, dacă va mai ajunge la părinţii lui sau nu.

Uite-aşa, şoricelul ba apărea, ba dispărea, ba apărea şi, deodată, o vedem pe Veta că se repede ca un vultur într-un colţ de cameră. Se întoarce şi ce credeţi că ţinea în gură? Şoricelul, mititelul.

Veta, pisică bună, se duse la uşă şi îi dădu drumul şoricelului rătăcit să ajungă acasă la părinţii lui. Şoricelul începu să alerge cât îl ţinură picioarele şi intră într-o scorbură în copac. Scoase apoi căpşorul şi parcă ne zâmbi în semn de mulţumire…

Șoricelul chițcăit,

Musafirul nepoftit

De pisică a fost prins

La părinți ea l-a trimis…

Ilustraţie: Alexandra Stoica

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.