Vacanța la mare. Înainte și după prichindel

2 Comentarii
Vacanța la mare. Înainte și după prichindel
Înainte să devin părinte, am tot văzut în spațiul public videoclipuri sau articole în care se făceau comparații între lumea oamenilor de dinainte de a avea copii și cea de după, în care s-a mărit familia, un “before and after” modern dacă vreți, pe unele înțelegându-le, pe altele nu. Ba mai mult, anumite diferențe mi se păreau voit exagerate pentru a spori comicul de situație. Însă acum am înțeles că nu, nu este nicio tragere de

Nu, nu mă mai compar cu nimeni

3 Comentarii
Nu, nu mă mai compar cu nimeni
Când era Luc mai mititlel, obişnuiam să mă uit mereu cu coada ochiului la alţi copii să văd cum şi în ce fel diferă faţă de el. Analizam involuntar greutatea, înălţimea, spiritul, râsul, agilitatea, veselia lor şi le comparam cu ale lui Luc. Ştiam antica teorie – că toţi prichindeii au ritmul lor de dezvolare şi desfăşurare – dar nu mă puteam abţine. Şi pe Luc îl socoteam întotdeauna învingător, cu o bucurie lăuntrică explozivă şi

Ce-ar fi să ne prezentăm şi noi în faţa copiilor?

2 Comentarii
Ce-ar fi să ne prezentăm şi noi în faţa copiilor?
Mie îmi place să cred despre mine că nu sunt cârcotaşă, că sunt împăciuitoare, cât de cât tolerantă şi că încerc întotdeauna să găsesc diplomaţia necesară de a-mi spune punctul de vedere. Fiindcă nu îmi place să supăr pe nimeni. Ca să vă daţi seama la ce nivel plutesc, uneori îmi este ruşine să atenţionez o persoană răcită să nu se apropie de Luc şi să nu îl pupe. Prefer să inventez o scuză şi să

Fără palme la funduleț, vă rog!

8 Comentarii
Fără palme la funduleț, vă rog!
Eram cu Luc în parc, dându-l în leagăn, când un om de vreo 60 de ani se apropie de noi cu nepoțica lui. -Vrei un chips?, îl întreabă domnul pe copilul meu. -Nu vrea, mulțumim, îi răspund zâmbind politicos. Încă nu a mâncat din comerț. -Dar bătaie mai iei la fund?, îl întreabă din nou. -Nu ia şi nu o să ia niciodată. Nu sunt adepta violenței, îi spun pe un ton mai amărât. -Doamnă, îl

Am plâns în fața copilului meu. Am greşit?

0 Comentarii
Am plâns în fața copilului meu. Am greşit?
Am depăşit demult limita admisă de sensibilitate. De când îl am pe Luc mai exact. Chiar dacă şi înainte mă mai smiorcăiam, mai plângeam la seriale, din cauza vreunei gâlcevi sau din te-miri-ce motiv, acum parcă lacrimile mi se întețesc mai des. Reacționez adânc emotiv la orice informație negativă, în special la cele ce țin de copii sau pui de animale – aşa că prefer să nu mai aud nimic. Dar ce e fascinant e că

Cum a fost zborul de 16 ore cu un copil de un an și patru luni

0 Comentarii
Cum a fost zborul de 16 ore cu un copil de un an și patru luni
Prima întrebare pe care am primit-o de la familie, cunoscuți și cititori – și pe bună dreptate – a fost cum s-a descurcat Luc, copilul meu frumos de un an și patru luni, pe avion. Bucureşti – Tokyo, 16 ore, cu o escală scurtă în Doha. A plâns? A rezistat? Cum i-am distras atenția? În condițiile în care, după cum vă spuneam, este și la un puseu de creștere, unde vrea doar la mine în brațe,

Prima criză de furie a lui Luc chiar în centrul Tokyo-ului

0 Comentarii
Prima criză de furie a lui Luc chiar în centrul Tokyo-ului
Sigur aţi văzut prin oraş copilaşi care se dau cu fundul de pământ şi ţipă că ei vor să zboare. Sigur i-aţi văzut plângând în hohote sau tăvălindu-se prin magazine că vor nu-ştiu-ce jucărie. Ei, bine, i-am văzut şi eu şi – cu o atitudine de om necunoscător şi superficial –  scuipam în sân şi spuneam rapid o rugăciune ca nu care cumva să mi se întâmple şi mie. Dar pe la vreo nouă luni ale

Cel mai frumos cuvânt românesc există şi în japoneză

2 Comentarii
Cel mai frumos cuvânt românesc există şi în japoneză
Eram în unul dintre cele mai frumoase parcuri din Tokyo, Ueno, și admiram în sinea mea prichindeii japonezi, cu păr drept, negru întunecat, breton până la sprâncene și fața albă ca orezul. Și apoi îl priveam pe Luc, cu părul vâlvoi, pielea bronzată și vânjos cum încerca să le intre în grații și să îi imite. Îi striga pe limba lui, ei răspundeau pe limba lor și își zâmbeau complice unii altora de parcă înțeleseseră gluma.

Îmi pare rău că va uita

7 Comentarii
Îmi pare rău că va uita
De multe ori sunt sucită. Știu că e frumos să vezi mereu partea plină a paharului (de vin), dar câteodată îmi e mult mai la îndemână să o văd pe aia goală. Nu știu de ce, dar creierul meu așa funcționează. Mai pune și răul înainte, îmi face plan de rezervă la planul de rezervă, organizează totul în detaliu din timp exagerat, iar atunci când sunt extrordinar de fericită (taman atunci!) găsește sigur prin cotloanele lui

“Porniți la drum fără teamă, doar cu imaginea vacanţei în minte”

6 Comentarii
“Porniți la drum fără teamă, doar cu imaginea vacanţei în minte”
Oana Marinescu, una dintre cele mai relaxate şi sincere mămici pe care le cunosc, de profesie însoţitor de zbor, a acceptat să ne vorbească la rubrica #dePoveştiCuMamele despre grija (aproape a tuturor) părinţilor de a zbura cu prichindeii lor. Ne oferă sfaturi, tips&tricks despre cum să avem o călătorie cât mai lină, dar ne şi mărturiseşte cum şi în ce fel băieţelul ei de un anişor, Răzvan, a schimbat-o. Şi ghiciţi unde şi-a cunoscut soţul: exact,

Privacy Preference Center

bebelonia.ro

Cookie-urile folosite de acest site sunt limitate şi nu te vor afecta în nici un fel. Vezi mai multe detalii aici https://jetpack.com/support/cookies/

facebook, twitter

Close your account?

Your account will be closed and all data will be permanently deleted and cannot be recovered. Are you sure?